În grădina ei e mereu primăvară.
Fiecare respirație naște o floare,
fiecare unduire încolțește un nou fir de iarbă
verde și îndrăzneț sub tălpile calde.
Azi i-au zâmbit toți vișinii,
iar
Buzele mele îți poartă zâmbetul,
trupul îți poartă înfiorat îmbrățișările,
gândurile îți poartă cuvintele
și inima defilează golașă în iubirea ta.
Port esența caldă a respirației,
gustul tandru
Zbori fluturaș în lumea ta catifelată,
galben și mov sprințar pe fir de apă,
în vise fumurii cu iz de altădată,
surâs vibrând pe-un portativ de-o șchioapă.
Nu știu cum poți să râzi atât de
Sub scoarța netedă de zahăr ars,
o inimă rotundă, migdalată,
adună sevă caramelizată
din solul cu nuanțe de vinars.
Pe ramuri, sus, petale spiralate,
gălbui, visând aromă de
Uite-o! Sprijinită în cupa lalelei mângâie cu mânuțele mătăsica petalelor. Își ia avânt și zbîîîîr poposește pe mâțișor. Uimită de blănița lui cenușie își înmoaie degețelele și chicotește. Se
te naști în ea
și încerci încrezător
să ți-o potrivești
dar oricum te-ai așeza
o mânecă-i prea scurtă
decolteul lipsește
iar tivul atârnă
te uiți cu jind la alții
(norocoșii)
o tolerezi
fir-ar să fie
de soartă
de zaruri
de trifoi
de necunoscutul
care a hotărât ca asta să fie clipa
în care să hop-și-io
să privesc
să mă joc de-a stai-să-mă-trezesc
de-a fustițele
de-a
mama îmi ștergea ferestrele cu noroi
„viața e grea”
îmi spunea ea
o priveam prin lacrimi sparte
aninam fundițe roz la geam
„ești fată”
îmi spunea
și mi le desfăcea
mi-am luat volănașele
Eliberare
din vene-mi curg lanțuri
în ritm delirant
cresc zalele groase
se-ntind sufocant
privirea se pierde
în gânduri nebune
iar lanțul zvâcnește
dement să răzbune
za mușcă za
gonesc
cu degetu-i acuzator
m-a țintuit
și-acuma mor
în ochii lui
eu sunt de vină
pentru ce-a fost
și ce-o să vină
dar nu-i nimic
sunt răzbunată
un deget e pornit spre mine
iar alte trei
Andrei se juca înflăcărat,
Lovind cu-n băț distorsionat
În florile de prin grădină...
El-viteaz, ele-de vină
Pentru relele din lume!
De pe-o dulce roiniță,
Îl zărește-o albinuță.
Aripa i se
Este bal deasupra mea,
Valsează-n aer... fulgi de nea.
Cu ochi albi, nevinovați,
Eleganți și înfoiați,
Și-au luat elanul fericiți
De pe norii spălăciți
Și-acum plonjează jucăuș,
Sărind pe
Draga domnule comunist care imi cenzurezi mesajele...
Nu imi vine sa cred...
Ca in vremurile astea, in anul asta, in clipa asta...
sa existi tu...dumnezeul paginii asteia ...
care taie si
Azi m-am trezit c-am amețită
Și de atunci sunt schingiuită!
Un demon mic dar foarte-adracu
Îmi bubuie cu ciudă capu!
Un altul gras, cu coada lungă
S-a pus ochii să mi-i strângă
Într-o
Abia aștept noaptea să vină,
Soarele roșu s-apună,
Luna mare-ncet să crească
‘Nașternut să ne gonească.
Și-n a nopții dulce vrajă
Stelele vor sta de strajă;
În raze de catifea,
Eu m-ascund
„Hai să ne jucăm un joc,
Să ne fie cu noroc!”
Zice viața gânditoare,
Privindu-mă-ntrebătoare.
“Tu întinzi mâna la mine
Și eu... te frig fără rușine!
Și de fiecare dată
Îți las palma
Astăzi am să te provoc
Să mă-nsoțești la iarmaroc
Și haina ta obișnuită
Să-o-arunci...că și-așa-i ponosită!
Și să-ți croiești tu una nouă,
Din fir d-Entuziasm și rouă,
Þesute fin cu
Poezia durerii
Ieri, ca să mă relaxez,
Sufletul să-mi delectez,
Am intrat pe internet,
Ca să citesc poezii
Scrise de un alt poet;
Iar în versurile-i vii
Și în rimele-i vibrante
Să mă scald