Etheria

În grădina ei e mereu primăvară. Fiecare respirație naște o floare, fiecare unduire încolțește un nou fir de iarbă verde și îndrăzneț sub tălpile calde. Azi i-au zâmbit toți vișinii, iar

Buzele mele îți poartă zâmbetul, trupul îți poartă înfiorat îmbrățișările, gândurile îți poartă cuvintele și inima defilează golașă în iubirea ta. Port esența caldă a respirației, gustul tandru

Zbori fluturaș în lumea ta catifelată, galben și mov sprințar pe fir de apă, în vise fumurii cu iz de altădată, surâs vibrând pe-un portativ de-o șchioapă. Nu știu cum poți să râzi atât de

Sub scoarța netedă de zahăr ars, o inimă rotundă, migdalată, adună sevă caramelizată din solul cu nuanțe de vinars. Pe ramuri, sus, petale spiralate, gălbui, visând aromă de

Uite-o! Sprijinită în cupa lalelei mângâie cu mânuțele mătăsica petalelor. Își ia avânt și zbîîîîr poposește pe mâțișor. Uimită de blănița lui cenușie își înmoaie degețelele și chicotește. Se

te naști în ea și încerci încrezător să ți-o potrivești dar oricum te-ai așeza o mânecă-i prea scurtă decolteul lipsește iar tivul atârnă te uiți cu jind la alții (norocoșii) o tolerezi

fir-ar să fie de soartă de zaruri de trifoi de necunoscutul care a hotărât ca asta să fie clipa în care să hop-și-io să privesc să mă joc de-a stai-să-mă-trezesc de-a fustițele de-a

mama îmi ștergea ferestrele cu noroi „viața e grea” îmi spunea ea o priveam prin lacrimi sparte aninam fundițe roz la geam „ești fată” îmi spunea și mi le desfăcea mi-am luat volănașele

Eliberare din vene-mi curg lanțuri în ritm delirant cresc zalele groase se-ntind sufocant privirea se pierde în gânduri nebune iar lanțul zvâcnește dement să răzbune za mușcă za gonesc

cu degetu-i acuzator m-a țintuit și-acuma mor în ochii lui eu sunt de vină pentru ce-a fost și ce-o să vină dar nu-i nimic sunt răzbunată un deget e pornit spre mine iar alte trei

Andrei se juca înflăcărat, Lovind cu-n băț distorsionat În florile de prin grădină... El-viteaz, ele-de vină Pentru relele din lume! De pe-o dulce roiniță, Îl zărește-o albinuță. Aripa i se

Este bal deasupra mea, Valsează-n aer... fulgi de nea. Cu ochi albi, nevinovați, Eleganți și înfoiați, Și-au luat elanul fericiți De pe norii spălăciți Și-acum plonjează jucăuș, Sărind pe

Draga domnule comunist care imi cenzurezi mesajele... Nu imi vine sa cred... Ca in vremurile astea, in anul asta, in clipa asta... sa existi tu...dumnezeul paginii asteia ... care taie si

Azi m-am trezit c-am amețită Și de atunci sunt schingiuită! Un demon mic dar foarte-adracu Îmi bubuie cu ciudă capu! Un altul gras, cu coada lungă S-a pus ochii să mi-i strângă Într-o

Abia aștept noaptea să vină, Soarele roșu s-apună, Luna mare-ncet să crească ‘Nașternut să ne gonească. Și-n a nopții dulce vrajă Stelele vor sta de strajă; În raze de catifea, Eu m-ascund

„Hai să ne jucăm un joc, Să ne fie cu noroc!” Zice viața gânditoare, Privindu-mă-ntrebătoare. “Tu întinzi mâna la mine Și eu... te frig fără rușine! Și de fiecare dată Îți las palma

Astăzi am să te provoc Să mă-nsoțești la iarmaroc Și haina ta obișnuită Să-o-arunci...că și-așa-i ponosită! Și să-ți croiești tu una nouă, Din fir d-Entuziasm și rouă, Þesute fin cu

Poezia durerii Ieri, ca să mă relaxez, Sufletul să-mi delectez, Am intrat pe internet, Ca să citesc poezii Scrise de un alt poet; Iar în versurile-i vii Și în rimele-i vibrante Să mă scald