Poezie
Miere
1 min lectură·
Mediu
În grădina ei e mereu primăvară.
Fiecare respirație naște o floare,
fiecare unduire încolțește un nou fir de iarbă
verde și îndrăzneț sub tălpile calde.
Azi i-au zâmbit toți vișinii,
iar albinele i-au adus miere de cais.
Le mulțumește diafană, lingându-și degetele dulci,
ele, zum zum satisfăcute,
o iscodesc
ce fel de miere să-i aducă mâine.
hmmm
Privirea adie peste salcâmi,
adulmecă măceșii,
salivează la florile de tei.
Surâde... ce grea a fost odată iarna,
cât s-a împotrivit troienelor și gheții...
Dar a reușit,
întorcând și celălalt obraz,
să-și arcuiască buzele vinete.
Atunci s-au oglindit ghiocelul și roua
și au început să o gâdile tălpile.
M-am hotărât.
Mâine ...mușețel și gălbenele.
001.768
0