Poezie

Miere

1 min lectură·4 aprilie 2009

Mediu

În grădina ei e mereu primăvară.

Fiecare respirație naște o floare,

fiecare unduire încolțește un nou fir de iarbă

verde și îndrăzneț sub tălpile calde.

Azi i-au zâmbit toți vișinii,

iar albinele i-au adus miere de cais.

Le mulțumește diafană, lingându-și degetele dulci,

ele, zum zum satisfăcute,

o iscodesc

ce fel de miere să-i aducă mâine.

hmmm

Privirea adie peste salcâmi,

adulmecă măceșii,

salivează la florile de tei.

Surâde... ce grea a fost odată iarna,

cât s-a împotrivit troienelor și gheții...

Dar a reușit,

întorcând și celălalt obraz,

să-și arcuiască buzele vinete.

Atunci s-au oglindit ghiocelul și roua

și au început să o gâdile tălpile.

M-am hotărât.

Mâine ...mușețel și gălbenele.

001.780

Etheria. “Miere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/etheria/poezie/1830617/miere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.