Sentimentele se administreaza INTRAVENOS.. Va spun eu.. Am si eu la taraba. De import! Scumpe da`... Se merita Domnu`! Va spun eu ...
Avem de toate culorile! Negru de teama, rosu de furie, galben
Mi-ai rasadit un sarut
pe omoplatul stang
si imi rodea fiinta.
Am incercat sa-l sterg
sa il usuc
sa-l smulg,
dar nu reuseam
decat sa il intind.
Si-acum astept
o alta farama de sarut
pentru
Imi plouau irisii
si te rugam
sa chinui cu dese si necoapte saruturi
iubiri plutitoare pe carne.
... sa torturezi simtul
cu maini aspre
iar din palme sa-ti ia foc
gestul nestins,
lenes al
" ALBITRUL CARE A CONDUS PARTIDA ... "
" Albitru " , "Cornel " ( in loc de corner ) , " Sorei " , " Norei "...
Intrebarea care rasare este :"unde a disparut limba romana?!" . Daca
Ne jucam cu samburi de lumina cand ti s-a spus ca din noi se naste sufletul.
Eram atat de mici, Adame, iar simturile iti erau atat de pline incat nimic nu iti mai schimba imaginea vietii. Ne
Odata, stand la taclale cu un mic inger albastru am simtit ca-mi pierd lumina. Totul se intuneca in fata mea si infricosata mi-am strigat ingerul .
"Oh, inger rupt din pulberea oaselor mele ..
Am murit, Doamne,
Intr-o zi in care
Nu stralucea
Soarele.
Am murit
Incercand sa ma agat
de talpa piciorului
TAU,
pe care nu am reusit
decat
sa depun un sarut.
Era atat de frig
In acea
Te rugai
Să-ti crească aripi
Si sa zbori spre
Nemurire.
Temerile ti se înclestau
în jurul
perpetuului tău chin
de a fi
Si te rugai.
Ideea îti stătea
fix,
Zdrăngănind, ireal,
un acord,
Auzi, birjar...
Știi că zâmbetele nu mor?
Nu, nu mor.. se pensionează
într-un loc numit
\"Raiul Zâmbetelor\".
Ai auzit de el, bănuiesc...
De când mi s-au pensionat,
zâmbetele, vreau sa
Cladeam temple de nori,
de-a lungul orei
si pe marginea indoielii tale
se adanceau urmele de pasi ale zeilor.
Din ochi imi picurau doruri negre
de tine,
iar sarutu-ti
imi inflorea incet
pe
Am vrut să creștem copii,
să creștem.
Să însetăm în apă și
din semne să înțelegem
foamea de nimicuri.
Vroiam să ne creștem,
copii.
Uite, îți picură mici dumnezei adevărați
prin mâneca
V-as blestema, dragii mei... V-as blestema sa fiti ETERN fericiti. Sa simtiti lumina, sa vedeti cum infloreste marul, sa ascultati tropaitul furnicilor...
V-as blestema sa simtiti Cuvantul.
luni gloată în soare Vile de Aur grămada
ce vine de sus aia suferi cumperi iei
se-aude până în piața de vechituri
ne mai îmbrăcăm
s-au încotoșmănat și florile prin grădini
scai zarzavat
Sunt un om. Un suflet impins inainte de credinta ca se poate mai bine. Ca acest bine exista undeva. Sunt un om care a fost inchis pentru ceea ce crede.
Timpul si realitatea m-au invatat ca
Te iubesc franzela incolora!
Eucalipt!
Pagin`a patra,Zdup!
Fresca ogivala de capsuna!
Bronz topit in splin de cantalup..
Deasupra orasului se`nalta bucolic,
Hiperbolic,
Noapte!
Trei plus
Din gand ti-ai facut coif.
Il trageai peste ochi,
iti lungeai umbra
si te ascundeai in ea,
doar unghiul gandului se ivea
intepand.
Invarteam suparata
o boare de idee,
iar murmurul inimii
De cand am ales
sa scriem pe aceeasi coala
de lut,
ai mai crescut.
Ti-a mai crescut nelinistea,
iar din umeri
ti-au iesit noduri
rugatoare
sper Cer.
De cand mazgalim
aceeasi
Picura cu insolenta
in umbra ta,
dar ne intoarcem
si ne invelim mai bine
cualta bucata
de frunza mirata.
Nu suferi cand stii
ca
integritatea umbrei tale
e strabatuta de
firul meu
As vrea sa mutam Paradisul.
Si apoi
cu mici picaturi de nectar
sa ademenim ingerii.
Sa mutam Paradisul
spre Sud.
Sa ii decupam ferestrele
largi,
intoarse catre lume.
Sa asezam iubiri
de
A fost odata o iederă,
care
cătărându-se pe peretii pustii
ai privirii tale,
încerca sa surprindă unghiul
întotdeuna drept.
Era doar
Verde si
amăgitoare,
strangulându-ti irisul
Demult,
de-un ceas pierdut,
gravat în lut,
căutai,
în frunze de ceai,
Misterul Lumii,
insipid
si rămâneai senin,
dar vid.
Te încurcai
în limbile ceasului
si-n flori de mai
si soaptele
Haide să tăcem
despre vorbiri
lungi,
sărate
cu aripi goale
pe dinauntru
Să ne mințim,
dulci,
despre crestele ascuțite
ale muțeniei gălăgiei noastre
oarbe.
Cât de vorbăreți suntem
fără
Ti se inalta sperante spre Cer,
iar tu,
cu degete pricepute
iti impletesti visele
in randuri nesfarsite,
si cresti.
Iti creste viata
din muguri,
iar cand ploua iti rodesc lacrimile
EC