Am vrut să creștem copii,
să creștem.
Să însetăm în apă și
din semne să înțelegem
foamea de nimicuri.
Vroiam să ne creștem,
copii.
Uite, îți picură mici dumnezei adevărați
prin mâneca
Auzi, birjar...
Știi că zâmbetele nu mor?
Nu, nu mor.. se pensionează
într-un loc numit
\"Raiul Zâmbetelor\".
Ai auzit de el, bănuiesc...
De când mi s-au pensionat,
zâmbetele, vreau sa
Haide să tăcem
despre vorbiri
lungi,
sărate
cu aripi goale
pe dinauntru
Să ne mințim,
dulci,
despre crestele ascuțite
ale muțeniei gălăgiei noastre
oarbe.
Cât de vorbăreți suntem
fără
luni gloată în soare Vile de Aur grămada
ce vine de sus aia suferi cumperi iei
se-aude până în piața de vechituri
ne mai îmbrăcăm
s-au încotoșmănat și florile prin grădini
scai zarzavat
Picura neatent, neincetat
in mine.
Picura cald si verde
in amara fericire a ploii.
Imi tuna tremurul serii,
iar trista apasare a mainii tale,
nu e in palme,
ci in cantul mut al tacerii.
Cresc
Of, Mama,
Cata lumina rece-n lumea asta
si-atat de mult pamant sec.
Cand m-ai nascut
imi rodea zambetul,
iar ochii-mi erau deja obositi
de sete.
Of, Mama,
Cat drag de tine
imi inclesteaza
Cladeam temple de nori,
de-a lungul orei
si pe marginea indoielii tale
se adanceau urmele de pasi ale zeilor.
Din ochi imi picurau doruri negre
de tine,
iar sarutu-ti
imi inflorea incet
pe
Imi plouau irisii
si te rugam
sa chinui cu dese si necoapte saruturi
iubiri plutitoare pe carne.
... sa torturezi simtul
cu maini aspre
iar din palme sa-ti ia foc
gestul nestins,
lenes al
\"Uite ca s-a intunecat,
Tata,
si cantul sirenelor
e din ce in ce mai stins.
Mi se albastreste nimbul
si-i cresc spini.
Si uite , Tata, cat gol
e-n Lumina\", spuneam.
Imi ating fruntea
caci
Imi inverzeste sufletul langa tine.
Imi cresc scoici la colturile ochilor,
iar gura imi musca din carnea
moarta
a Lumii.
Nu pot decat sa-ti spun
ca m-am nascut din cuvant,
iar dulcele gol al
Inotam
in miros de moarte,
iar florile-mi putrezeau
vesnic
in glastra.
Urcau nefericiri
pe brate-mi
chinuindu-mi fruntea,
miscand
nemiscarea ideii
ca dorm.
Flutura patimi de
Din oase se nasc intrebari,
in miros de huma uda.
Sunt?
Iata-mi si crucea
si cadavrul zambetului
plouat
de sunetul groazei.
Se-nvarte greu Pamantul,
iar in miros de tamaie
si mangaiere de
Ti se inalta sperante spre Cer,
iar tu,
cu degete pricepute
iti impletesti visele
in randuri nesfarsite,
si cresti.
Iti creste viata
din muguri,
iar cand ploua iti rodesc lacrimile
Ne jucam cu samburi de lumina cand ti s-a spus ca din noi se naste sufletul.
Eram atat de mici, Adame, iar simturile iti erau atat de pline incat nimic nu iti mai schimba imaginea vietii. Ne
Mi-ai rasadit un sarut
pe omoplatul stang
si imi rodea fiinta.
Am incercat sa-l sterg
sa il usuc
sa-l smulg,
dar nu reuseam
decat sa il intind.
Si-acum astept
o alta farama de sarut
pentru
As vrea sa mutam Paradisul.
Si apoi
cu mici picaturi de nectar
sa ademenim ingerii.
Sa mutam Paradisul
spre Sud.
Sa ii decupam ferestrele
largi,
intoarse catre lume.
Sa asezam iubiri
de
Picura cu insolenta
in umbra ta,
dar ne intoarcem
si ne invelim mai bine
cualta bucata
de frunza mirata.
Nu suferi cand stii
ca
integritatea umbrei tale
e strabatuta de
firul meu
De cand am ales
sa scriem pe aceeasi coala
de lut,
ai mai crescut.
Ti-a mai crescut nelinistea,
iar din umeri
ti-au iesit noduri
rugatoare
sper Cer.
De cand mazgalim
aceeasi
Din gand ti-ai facut coif.
Il trageai peste ochi,
iti lungeai umbra
si te ascundeai in ea,
doar unghiul gandului se ivea
intepand.
Invarteam suparata
o boare de idee,
iar murmurul inimii
Demult,
de-un ceas pierdut,
gravat în lut,
căutai,
în frunze de ceai,
Misterul Lumii,
insipid
si rămâneai senin,
dar vid.
Te încurcai
în limbile ceasului
si-n flori de mai
si soaptele
A fost odata o iederă,
care
cătărându-se pe peretii pustii
ai privirii tale,
încerca sa surprindă unghiul
întotdeuna drept.
Era doar
Verde si
amăgitoare,
strangulându-ti irisul
Te rugai
Să-ti crească aripi
Si sa zbori spre
Nemurire.
Temerile ti se înclestau
în jurul
perpetuului tău chin
de a fi
Si te rugai.
Ideea îti stătea
fix,
Zdrăngănind, ireal,
un acord,
V-as blestema, dragii mei... V-as blestema sa fiti ETERN fericiti. Sa simtiti lumina, sa vedeti cum infloreste marul, sa ascultati tropaitul furnicilor...
V-as blestema sa simtiti Cuvantul.
EC