Esmeralda

eu nu mi-am petrecut niciodata revelionul singura, intotdeauna am fost inconjurata de tot soiul de oameni, prieteni, necunoscuti, punkeri, manelisti, mai destepti, mai putin destepti, sau chiar prosti de-a binelea, oricum...o paleta variata de personaje pe care le-am studiat cu oki curiosi si langa care ma intrebam ce caut eu?!...Mos Craciun cine stie pe unde era, era si in capul meu si imi doream cu toata fiinta mea sa sune mobilul(pe care apropo il tot verificam sa vad daca am retea :))sau sa ma intalnesc intamplator cu el...nu stiu unde ...oriunde...unde vreau sa ajung cu toata povestea asta despre cum mi-am petrecut revelioanele este ca intr-un fel m-am regasit in textul de mai sus, si sentimentele pe care le-a incercat personajul le-am incercat si eu...oricum textul mi-a placut mult...si nu mi s-a parut trist, a devenit trist cand mi-am dat seama ca ma regasesc in el :)

de mult nu am mai citit ceva atat de organic si profund, si intr-un fel divin...ca o definitie a maternitatii...felicitari...