de-i fi sa mor, sa nu ma plingi,
ci sa ma ungi
cu noptile adinci
o pilnie mare sa-mi infigi in inima
ca sa torni din cind in cind vilvataia
de pasari
si-un plop sa-mi asezi in dreptul
Cind ceara gilgie pe luminari
si ochii sint plini de zgomote,
singele se lustruieste in artere
iar cioburile de cuvinte
ucid
miinile care le scriu.
Azi, poemul a fost declarat
cea mai la
Nicicind sa nu te increzi in ochiul
intarcat de foca.
Stins pe altar, sinele ma priveste piezis,
cu gust de lapte de pasare se lasa
intunericul.
Hai, gindeste numai ce trebuie sa
Sa-mi spui mama, ce drum te-a facut
sa pleci atit de departe ca sa-i infig in
timpla o cruce pentru fiecare zi.
Sa-mi spui pe ce limba iubesti tu acum
ca s-o invat din vreme,
sa afli si tu ce
Tirziu am aflat adevarul despre el,
despre cum l-a nascut acelasi pintec,
despre cum a stat in locul inceput
timpuriu de mine.
Tirziu i-am vazut albastrul din ochi, dar
imediat mi-am dat seama
Ma sting pe rugul picurat in oaza de
singe,
pina cind muzei ii cresc aripi intre dinti
pregatind anotimpuri patimase
ca o alta corida in care strigatul taurului
sfirtecat de sulita, sa fie o
Mi-e frica de carnea mea nisipoasa
cind toamna pare o cireasa coapta
si pasarile cerului navalesc peste ea
silind-o sa faca dragoste,
cind gura fara cuvinte se rupe incet
de timpul ce se cearta
cind mi-ai spus ca in loc de inima
ai dat de o capra injunghiata,
nu te-am crezut
cind mi-ai spus ca in loc de oase
ai dat de un lac
cu ingeri innecati,
nu te-am crezut
cind mi-ai spus ca in
Somnambula intre dezinvoltura si teorie,
deznadajduita la o prima strigare
sfirtecata la ultima,
ma curat de scame,
ma hlizesc cu nerusinare
cind realitatea taie pina ce securea
face cuplu cu
ti-e greu, o stiu prea bine, sa te demasti
asa dintr-odata
sa strivesti intre dintii sticliti firimitura
de piine,
plinsul de prunc,
ghemul de zile.
e dificil sa-mi arati cit de mult ma
gata, e vremea .....
flamind, ba chiar hamesit ai cautat sfircul
sub bluza descopciata urzicile infloreau dintr-odata
si tot asa se treceau
mai intii picuri pe carne ciorchini de strugure
Camasa linga camasa, ca o piele de om
linga un ceas golit de minute in livada
cu furnici,
unde ma simt risipita in urit si spaima
ma prabuseste in singe.
Doar sinii mei clipesc rizind in
Caut imperfectiunile zidurilor casei noastre
si le culeg aripile cazute pe ciment
convinsa ca le fur clipele,
ca le spal ceata de pe trup,
ca voi gasi acel cimp revelat
unde Dumnezeu m-a
Limba de sticla vorbeste intruna
despre toate frustrarile mele:
parul insuficient de lung sa ia locul
plapumii grele
(album de familie plin de ciudatenii),
lujerii de fildes printre care
Lemnul chicoteste pe cruce:
Am mai cistigat un secol!
Ingerii isi alinta gitul parfumat,
iar oamenii
au ajuns proprii lor adulatori.
Marul lui Adam zvicneste sfidator,
iar eu ma intreb:
Teasta ta a nascut toate bucuriile,
toate cuvintele:
\"Stapine, esti generos\".
Fiecare isi face acum din biografie
o icoana stingace.
Si pielea mea, ca un bandaj alunecos
este prea
Singereaza palmele ce-au ciopirtit
atita hirtie
si se inalta la ceruri suspinind
din toate incheieturile.
Dumnezeu incepe astfel
sa se hraneasca cu poeme
din care picura
cind si cind, cite o
asa sint eu, cu verde reavan intins
pe evantaiul de lume
dupa un nume mort urla intreaga padure
si se-ntinde ca o ciuma pe spinarea
unde soarele apune
trulila, trulila....si mai cade o
Cit de curind se va goli si galeata
asta cu cioburi.
E firesc, doar o port in mine de cind
m-am speriat cit de tare ardea soarele
in ochii mamei.
In fiecare zi am folosit o bucata
de sticla
e o stare de risu-i plins
si poate e mai bine asa, cu aorta
prabusita peste ingeri,
cu praful lipit de ochi ca un tapet fin,
cu timplele transformate in arene
respect traditia si las
in hanul acela multi drumeti poposeau
si numai trei zei
flacari si mir, laolalta
imi ungeau fruntea
iar in loc de semiluna, inflorea urlet
si nu ma mai recunosc fara umbra,
fara ceasul de
ma-nspaiminta ceasul cind crucile se
intilnesc la capatii
vintul isi trece palmele prin sita de aur si
abia apoi ma izbeste in piept
ce noapte, ce gura de sticla imi soarbe
din
in camera alba,
pe plastic, fosneam a suferinta totusi
si nimeni, inca, nu se apucase sa rupa
din mine
toate bicele cerului imi indoiau ochii
ploile curgeau piriu in mine,
iar soarele
ma
