gata, e vremea .....
flamind, ba chiar hamesit ai cautat sfircul
sub bluza descopciata urzicile infloreau dintr-odata
si tot asa se treceau
mai intii picuri pe carne ciorchini de strugure
ti-e greu, o stiu prea bine, sa te demasti
asa dintr-odata
sa strivesti intre dintii sticliti firimitura
de piine,
plinsul de prunc,
ghemul de zile.
e dificil sa-mi arati cit de mult ma
exista miini ce nu-si doresc atingerea
cind un cird de ciclopi isi roteste orbitele
dar odata si odata, ele isi striga numele
in burta nebunului de prea multa absenta
si-atunci ai vrea sa-ti
e o stare de risu-i plins
si poate e mai bine asa, cu aorta
prabusita peste ingeri,
cu praful lipit de ochi ca un tapet fin,
cu timplele transformate in arene
respect traditia si las
in hanul acela multi drumeti poposeau
si numai trei zei
flacari si mir, laolalta
imi ungeau fruntea
iar in loc de semiluna, inflorea urlet
si nu ma mai recunosc fara umbra,
fara ceasul de
de-i fi sa mor, sa nu ma plingi,
ci sa ma ungi
cu noptile adinci
o pilnie mare sa-mi infigi in inima
ca sa torni din cind in cind vilvataia
de pasari
si-un plop sa-mi asezi in dreptul
Nu mai stiu nici un secret.
M-am tradat de prea multe ori
si nici nu m-ai rasplatit pentru asta.
Chiar asa, hirtia cumpaneste intre
singe si cerneala:
sa scrie de amor, de semnul de pe
Un ducat pentru orice preferinta.
O rubla pentru orice inteles.
Treizeci de arginti pentru un folos imediat.
Si-ar trebui sa ma patrund pina in
ultima fisura,
sa aflu de ce
gura mi se rupe
ma-nspaiminta ceasul cind crucile se
intilnesc la capatii
vintul isi trece palmele prin sita de aur si
abia apoi ma izbeste in piept
ce noapte, ce gura de sticla imi soarbe
din
Nicicind sa nu te increzi in ochiul
intarcat de foca.
Stins pe altar, sinele ma priveste piezis,
cu gust de lapte de pasare se lasa
intunericul.
Hai, gindeste numai ce trebuie sa
Daca lumea ar fi dupa chipurile calde
ale poetilor,
macelarii si hingherii n-au mai porni
la o vinatoare de singe.
Iata, ti-am dat o vaga primejdie
numai buna pentru a-ti folosi ideea de
asa sint eu, cu verde reavan intins
pe evantaiul de lume
dupa un nume mort urla intreaga padure
si se-ntinde ca o ciuma pe spinarea
unde soarele apune
trulila, trulila....si mai cade o
Singereaza palmele ce-au ciopirtit
atita hirtie
si se inalta la ceruri suspinind
din toate incheieturile.
Dumnezeu incepe astfel
sa se hraneasca cu poeme
din care picura
cind si cind, cite o
Cind ceara gilgie pe luminari
si ochii sint plini de zgomote,
singele se lustruieste in artere
iar cioburile de cuvinte
ucid
miinile care le scriu.
Azi, poemul a fost declarat
cea mai la
Somnambula intre dezinvoltura si teorie,
deznadajduita la o prima strigare
sfirtecata la ultima,
ma curat de scame,
ma hlizesc cu nerusinare
cind realitatea taie pina ce securea
face cuplu cu
cind mi-ai spus ca in loc de inima
ai dat de o capra injunghiata,
nu te-am crezut
cind mi-ai spus ca in loc de oase
ai dat de un lac
cu ingeri innecati,
nu te-am crezut
cind mi-ai spus ca in
Teasta ta a nascut toate bucuriile,
toate cuvintele:
\"Stapine, esti generos\".
Fiecare isi face acum din biografie
o icoana stingace.
Si pielea mea, ca un bandaj alunecos
este prea
Lemnul chicoteste pe cruce:
Am mai cistigat un secol!
Ingerii isi alinta gitul parfumat,
iar oamenii
au ajuns proprii lor adulatori.
Marul lui Adam zvicneste sfidator,
iar eu ma intreb:
Caut imperfectiunile zidurilor casei noastre
si le culeg aripile cazute pe ciment
convinsa ca le fur clipele,
ca le spal ceata de pe trup,
ca voi gasi acel cimp revelat
unde Dumnezeu m-a
Inca o ora de iubire si gata, spune
de fiecare data poetul,
mingiindu-si tandru barbia
de parca acolo s-ar adaposti eterna
femeie
cu sini zbenguitori.
Apoi chipul lui asteapta sa muste
Ce chestie dom\'le sa prinzi si ziua
asta de git
ca un fluier, ca o tacere monstruoasa
in care numai mutii vorbesc. E bine, e ok,
e faina si viata asta precum mazarichea.
Talpile groase,
Sa-mi spui mama, ce drum te-a facut
sa pleci atit de departe ca sa-i infig in
timpla o cruce pentru fiecare zi.
Sa-mi spui pe ce limba iubesti tu acum
ca s-o invat din vreme,
sa afli si tu ce
in camera alba,
pe plastic, fosneam a suferinta totusi
si nimeni, inca, nu se apucase sa rupa
din mine
toate bicele cerului imi indoiau ochii
ploile curgeau piriu in mine,
iar soarele
ma
Cit de curind se va goli si galeata
asta cu cioburi.
E firesc, doar o port in mine de cind
m-am speriat cit de tare ardea soarele
in ochii mamei.
In fiecare zi am folosit o bucata
de sticla
