Poezii

gata, e vremea ..... flamind, ba chiar hamesit ai cautat sfircul sub bluza descopciata urzicile infloreau dintr-odata si tot asa se treceau mai intii picuri pe carne ciorchini de strugure

ti-e greu, o stiu prea bine, sa te demasti asa dintr-odata sa strivesti intre dintii sticliti firimitura de piine, plinsul de prunc, ghemul de zile. e dificil sa-mi arati cit de mult ma

exista miini ce nu-si doresc atingerea cind un cird de ciclopi isi roteste orbitele dar odata si odata, ele isi striga numele in burta nebunului de prea multa absenta si-atunci ai vrea sa-ti

e o stare de risu-i plins si poate e mai bine asa, cu aorta prabusita peste ingeri, cu praful lipit de ochi ca un tapet fin, cu timplele transformate in arene respect traditia si las

in hanul acela multi drumeti poposeau si numai trei zei flacari si mir, laolalta imi ungeau fruntea iar in loc de semiluna, inflorea urlet si nu ma mai recunosc fara umbra, fara ceasul de

de-i fi sa mor, sa nu ma plingi, ci sa ma ungi cu noptile adinci o pilnie mare sa-mi infigi in inima ca sa torni din cind in cind vilvataia de pasari si-un plop sa-mi asezi in dreptul

Nu mai stiu nici un secret. M-am tradat de prea multe ori si nici nu m-ai rasplatit pentru asta. Chiar asa, hirtia cumpaneste intre singe si cerneala: sa scrie de amor, de semnul de pe

Un ducat pentru orice preferinta. O rubla pentru orice inteles. Treizeci de arginti pentru un folos imediat. Si-ar trebui sa ma patrund pina in ultima fisura, sa aflu de ce gura mi se rupe

ma-nspaiminta ceasul cind crucile se intilnesc la capatii vintul isi trece palmele prin sita de aur si abia apoi ma izbeste in piept ce noapte, ce gura de sticla imi soarbe din

Nicicind sa nu te increzi in ochiul intarcat de foca. Stins pe altar, sinele ma priveste piezis, cu gust de lapte de pasare se lasa intunericul. Hai, gindeste numai ce trebuie sa

Daca lumea ar fi dupa chipurile calde ale poetilor, macelarii si hingherii n-au mai porni la o vinatoare de singe. Iata, ti-am dat o vaga primejdie numai buna pentru a-ti folosi ideea de

asa sint eu, cu verde reavan intins pe evantaiul de lume dupa un nume mort urla intreaga padure si se-ntinde ca o ciuma pe spinarea unde soarele apune trulila, trulila....si mai cade o

Singereaza palmele ce-au ciopirtit atita hirtie si se inalta la ceruri suspinind din toate incheieturile. Dumnezeu incepe astfel sa se hraneasca cu poeme din care picura cind si cind, cite o

Cind ceara gilgie pe luminari si ochii sint plini de zgomote, singele se lustruieste in artere iar cioburile de cuvinte ucid miinile care le scriu. Azi, poemul a fost declarat cea mai la

Somnambula intre dezinvoltura si teorie, deznadajduita la o prima strigare sfirtecata la ultima, ma curat de scame, ma hlizesc cu nerusinare cind realitatea taie pina ce securea face cuplu cu

cind mi-ai spus ca in loc de inima ai dat de o capra injunghiata, nu te-am crezut cind mi-ai spus ca in loc de oase ai dat de un lac cu ingeri innecati, nu te-am crezut cind mi-ai spus ca in

Teasta ta a nascut toate bucuriile, toate cuvintele: \"Stapine, esti generos\". Fiecare isi face acum din biografie o icoana stingace. Si pielea mea, ca un bandaj alunecos este prea

Lemnul chicoteste pe cruce: Am mai cistigat un secol! Ingerii isi alinta gitul parfumat, iar oamenii au ajuns proprii lor adulatori. Marul lui Adam zvicneste sfidator, iar eu ma intreb:

Caut imperfectiunile zidurilor casei noastre si le culeg aripile cazute pe ciment convinsa ca le fur clipele, ca le spal ceata de pe trup, ca voi gasi acel cimp revelat unde Dumnezeu m-a

Inca o ora de iubire si gata, spune de fiecare data poetul, mingiindu-si tandru barbia de parca acolo s-ar adaposti eterna femeie cu sini zbenguitori. Apoi chipul lui asteapta sa muste

Ce chestie dom\'le sa prinzi si ziua asta de git ca un fluier, ca o tacere monstruoasa in care numai mutii vorbesc. E bine, e ok, e faina si viata asta precum mazarichea. Talpile groase,

Sa-mi spui mama, ce drum te-a facut sa pleci atit de departe ca sa-i infig in timpla o cruce pentru fiecare zi. Sa-mi spui pe ce limba iubesti tu acum ca s-o invat din vreme, sa afli si tu ce

in camera alba, pe plastic, fosneam a suferinta totusi si nimeni, inca, nu se apucase sa rupa din mine toate bicele cerului imi indoiau ochii ploile curgeau piriu in mine, iar soarele ma

Cit de curind se va goli si galeata asta cu cioburi. E firesc, doar o port in mine de cind m-am speriat cit de tare ardea soarele in ochii mamei. In fiecare zi am folosit o bucata de sticla

Poetul, ca si macelarul. Se trezec in fiecare dimineata cu inca o cruce in trunchi.

Sint sublimul animal din arena dirijat de biciul feroce. Sint fatala marioneta dansind pe scena cumplita. Iau o piatra in gura si-o rontai.

Mi-e frica de carnea mea nisipoasa cind toamna pare o cireasa coapta si pasarile cerului navalesc peste ea silind-o sa faca dragoste, cind gura fara cuvinte se rupe incet de timpul ce se cearta

Ma sting pe rugul picurat in oaza de singe, pina cind muzei ii cresc aripi intre dinti pregatind anotimpuri patimase ca o alta corida in care strigatul taurului sfirtecat de sulita, sa fie o

Trebuie sa astept mereu cite ceva. Cuvintul ma implanteaza in ploaie, ma indeasa in orologiul feroce ce-mi contempla forta trupului, ca un strigat rosu intre copacii de velur ai

Mi se intimpla uneori sa-mi tradez trupul. Poate si pling in aceasta criza de nervi ca un copil ce nu vrea sa faca injectii. Atunci ma apropii de tine, adulmecind ca un ciine, sa-ti fur firele

iata-ma-s, tata! am sa rup podul asta cu greutatea sufletului si-am sa suflu milul in patru zari, pina la mama. vezi bine ca miinile imi pornesc ca un urlet si pasc norii parca sint altfel,

Tirziu am aflat adevarul despre el, despre cum l-a nascut acelasi pintec, despre cum a stat in locul inceput timpuriu de mine. Tirziu i-am vazut albastrul din ochi, dar imediat mi-am dat seama

Limba de sticla vorbeste intruna despre toate frustrarile mele: parul insuficient de lung sa ia locul plapumii grele (album de familie plin de ciudatenii), lujerii de fildes printre care

Camasa linga camasa, ca o piele de om linga un ceas golit de minute in livada cu furnici, unde ma simt risipita in urit si spaima ma prabuseste in singe. Doar sinii mei clipesc rizind in