Un cantec funeral pentru toti
ma simt lipsita de inspiratie
sa te descriu Mama draga
cuvintele nu-si mai au rostul
sa descrie durerea, oboseala
vanataile ce ti le facea
acei ochi mici si
toti vor sa fie vedete, sfinti, sa fure de la atii...
e asa de cool....
ha ha ha....
cand ma gandesc la voi si voi la mine....
ma apuca niste nervi... atata ura avem si atata IUBIRE
ce simplu e sa scrii
eu scriu
eu citesc
eu sufar
eu ma lovesc
ma uit pe geam... peste tot numai oameni ce se chinuie
fiecare cu treaba lui
niciodata nu ma priveste nimeni
sunt inconjurata de
Strange-ma inca o data in brate
Pentru tine mor din nou
sunt deschisa ca un covou
sunt gata sa-ti primesc iar ura, plictiseala, durerea ce mi-o oferi zilnic
esti lentoarea gandirii mele
pentru
e ora 12... si e noapte si e frig
si in cimitir ploua asa de lin
prin geamul meu cel aburit privesc spre tine
si is singura... si plang si iar imi amintesc de tine...
si cum acea zi o
S-a lasat lasat noaptea..
ma plimb prin apa rece...inghet din nou...
de ce nu simt nimic? De ce nu simt durerea Ta?
si ochii negrii ii deschid, si ochii tai negri inca ma dor...
din nou..ma