doliu si planset de copil

e ora 12... si e noapte si e frig si in cimitir ploua asa de lin prin geamul meu cel aburit privesc spre tine si is singura... si plang si iar imi amintesc de tine... si cum acea zi o blestemam. clopotele se auzeau... si ele imi plangeau durerea cata tristete si cum statea eu langa tine sa te legan eu in picioare, iar tu culcata si ce frumoase mai eram... eu eram in negru...iar tu in alb... in rochie de mireasa... si buchtetelul de trandifiri negri de acoperea... si tu culcata printre ei..si trupul tot iti mirosea. ploua tare si mai tare peste coroanele de brad... si pamantul neted de-atata ploaie de umezea ii simt si acu aroma eu in picioare, iar tu culcata si cerul tot se-ntuneca in urma ta se adun siroaie de lacrimi, cu sange te plangeam cu toti! si ce mica mai eram! iti ating manutele mici..si ce degetele fine mai aveai...pareai atat de dulce... tu ingeras ce te duceai... si dintr-o data eu tresar simt moartea cum te prinde eu in picioare... si ploaia tare ma lovea incet incet ne apropiam de groapa ce ne va lua pe veci si ce adanca mai era! 3 cuie se aud trosnind in capacul ud si dor imi era de tine... de ce nu te arati odata?! si ce tristete in aer plutea si eu in genunchi te plangeam si te strigam... sa ne jucam, sa-i spui acea poveste, sa nu te duci... dar tu mai tare coborai si mainile ude... spre tine iar le coboram... dar tu in sicriul tau, tu mai tare te-afundai... cu viata mea tu coborai... IN MEMORIA TA SURIOARA DRAGA....