Doresc o viata intreaga sa raman cu tine
Regret o clipa ca nu esti cu mine
Mi s-a parut ca nu ti-am vorbit destul
Fata de tine nu am nimic de ascuns
Solitar sufletul meu va bate la poarta inimii
Va bate ora cand vei spune
“Am obosit sa te iubesc”
La ceasu-acela fara nume,
Eu voi pleca trecand firesc
Navigator spre alta lume
Proeminand tributul cel platesc
Iluziei de vesti mai bune
Nu
E greu sa te prefaci cand nu spui adevarul,
E greu sa taci cand vrei sa spui misterul,
E greu sa spui iubirea, la vise si la nori,
E greu sa ai menirea sa-nduri numai fiori,
E greu cand viata
Am prins radacini pe mormantul iubirii
Ascultandu-i locul in inima mea
Am invatat sa spun ceea ce simt
Durerea, tristetea, iubirea
E oare omul din mine poet?
Cum sa traiesti fara iubire,
Cum sa visezi, sa umbli ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din suflet doar dintr-o privire?
Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga
Nisipul ne asteapta iubite din nou,
Marea plange si asteapta cu dor,
Cerul instelat viseaza si el,
La iubirea ce-a fost si va fi mereu
Bolta albastra martora ne-a fost,
Iubirii noastre i-a dat
Te vad azi, te vad si mâine
Tu îmi zâmbesti în nestire
Surâsul tau atat de blând
Ma înfioara si pe mine
Ma chemi azi, ma chemi si mâine
Tu ma strigi cu glas
În serile târzii de toamna
când castanii seculari vor suspina în noapte
iar luna va fi o lacrima divina împrospatând pamântul
stelele vor fi fermecate de dansul jocului
