Poezii

Doresc o viata intreaga sa raman cu tine Regret o clipa ca nu esti cu mine Mi s-a parut ca nu ti-am vorbit destul Fata de tine nu am nimic de ascuns Solitar sufletul meu va bate la poarta inimii

Va bate ora cand vei spune “Am obosit sa te iubesc” La ceasu-acela fara nume, Eu voi pleca trecand firesc Navigator spre alta lume Proeminand tributul cel platesc Iluziei de vesti mai

E greu sa te prefaci cand nu spui adevarul, E greu sa taci cand vrei sa spui misterul, E greu sa spui iubirea, la vise si la nori, E greu sa ai menirea sa-nduri numai fiori, E greu cand viata

Am prins radacini pe mormantul iubirii Ascultandu-i locul in inima mea Am invatat sa spun ceea ce simt Durerea, tristetea, iubirea E oare omul din mine poet?

Cum sa traiesti fara iubire, Cum sa visezi, sa umbli ori sa zbori, Cum sa cuprinzi nelinistea din suflet doar dintr-o privire? Cum sa inoti prin marile de flori, Cum sa te bucuri de intreaga

Nisipul ne asteapta iubite din nou, Marea plange si asteapta cu dor, Cerul instelat viseaza si el, La iubirea ce-a fost si va fi mereu Bolta albastra martora ne-a fost, Iubirii noastre i-a dat

Te vad azi, te vad si mâine Tu îmi zâmbesti în nestire Surâsul tau atat de blând Ma înfioara si pe mine Ma chemi azi, ma chemi si mâine Tu ma strigi cu glas

În serile târzii de toamna când castanii seculari vor suspina în noapte iar luna va fi o lacrima divina împrospatând pamântul stelele vor fi fermecate de dansul jocului