enache ion

Stii mai bine Nicule insa nu-mi poti schimba crezul.

Ion al Mic era oare tot muscelean? Doar pe acolo rabdarea se transforma in virtute si invers.Iar timiditatea.....
Mi-a placut mult, cu stima ma inclin in fata lui Ion cel Mic.

Ar citi-o cu siguranta, dar ar percepe la nivelul lui si sustin aceasta pe considerentul simplitatii povestii, si asezarii intamplarii in timpul apropiat lui. Pentru oamnii \"mari\",indemnul de a citi printre randuri. Mi-a placut \"dureros\" de mult, sincer.
Nu am mai avut ocazia sa discutam cu toate ca mi-am lasat adresa de e-mail, vroiam sa-ti spun ca l-am cunoscut personal pe raposatul I.Popescu-Argesel, iar sotia sa Luminita (TUCA) a fost colega mea de scoala.

increngatura de sentimente,vis-a vis de despartirea de copilarie,intrebari fara raspuns fata de actiunile celor mari(fierarul om matur omoara sarpele fara ca acesta sa aiba o vina) si care pana atunci fusese tovaras de joaca al copilului naiv, crezul in vorbele tatalui, despre razbunarea sarpelui, teama inocenta, da lucrarii o tenta pshologica desavarsita.

Abia acum ti-ai dat seama de sticaciune, de \"binefacerile\" democratiei prost intelese si de ipocrizia vorbelor de moment? Nu trebuia sa te mai deplasezi prin caldura asta mare la acel cenaclu, cata vreme puteai sa gasesti rezultatul, citind ziarul sau privind televizorul, sau jucand table cu vecinii in fata blocului. Ce atata revolta si cu cine sa te lupti? Pleaca capul in fata realitatii si roaga-te lui dumnezeu sa mai stopeze aceasta alunecare a omenirii catre pierzanie.

Este o rugaciune pamanteasca, de care pamantenii au cam uitat.De aici razbate puritatea sufleteasca si marinimia cuvantului.

Doar doua Romanii vezi tu,
in colcaiala vremilor de-acum
unde elita hiberneaza, creind
la nulitati, nou drum?
Unde copii flamanzesc, parintii lor
inchisi pentru o paine,
supusi in fata marilor banditi
ce nu-si gindesc ziua de maine,
si stapanesc pe mai departe
o biata tara jefuita,
nu-i vorba de noroc aici
ci doar de gloata umilita.

Calatorind prin vechi ateliere
- la varsta ta e curios-
ai luat putin din toate cele
si le-ai redat, marinimos.
cu acelas respect andreasi.

Excelenta idee si mod de exprimare.Simplu, concret si la obiect, deci o poezie riguroasa.
Cu respect E.I.andreasi

Acest peste ce s-a lasat
oasele pe taramul luminii,
el otravit cu amarul cafelei
din inaltul ferestei
si invelit in vesminte budiste
amestecate cu identice trupuri,
ca un corp inca nedefinit
cam cu o mie de laturi.
Asa am perceput aceasta poezie, stiu de ce, si consinder un gest de \"foarte mare dreptate\".Cu consideratie E.I.andreasi
P.S.stii cum pot intra in posesia \"Observatorului\" din Toronto?

Intradevar, nu numai \"in crapaturile calcaielor ei, poarta lut de geneza\", femeea insasi este o geneza, caci a fost \"construita\"intreaga, pe cata vreme lui adam ai lipseste o coasta. Femeia e intr-o continua evolutie, prunca, codana, mama, bunica, deci inconjurata de zamislire, pe cata vreme barbatul, ramane acelasi solitar de la facerea lumii incoace.
Daca a-si avea posibilitatea sau dreptul sa mai adaug o stea, a-si face-o gandind ca este prea putin.

De ce te grabesti
a descrie sfarsitul,
cand vulturii inca
strpung, infinitul?

nea nicule, cam trasa de par aceasta poveste a m\'neata cu ursul care te tocmeai cu el pentru o bucatica de harsie, cu un tata care-si trimite copilul, sau sa zicem adolescentul dupa urs, sa-i ia bucatura lui, a ursului, cu ursul dormind pe oaie, saracul, osteneala mare pe el, hai bai nea nicule,mai sintem si altii care ca si m\'neata am trait pe la tara si mai mult chiar in zona pe care o descrii cu atata acuratete, scuze nea nicule de la vulturesti pana la poenari nu prea e distanta mare si nici deosebiri radicale in domeniul florei si faunei. nu stiu poate ai dreptate ca ursii din vulturesti, sant mai omenosi si se mai tomneste si cu omul. nea nicule, ti s-a dat o stea pt. povestea dumitale \'\'sus in deal\'\' foarte bine, dar ma intreb care a fost criteriul? forma de naratie sau , sa zicem , adevarul artistic. Spuneai ca ai publicat aceasta povesta intr-un almanah pt.copii, si acum cand ai reeditat-o in agonia, si te citesc oamenii mari, multumesti.Oare cui? cam asta este problema mea, scrie adevarul, fanteziile stiintifco-fantastice, sau lumea de basm, aseaza-le cum te-ai exprimat, intr-o revista pentru copii.Scuza-mi duritatea celor spuse, insa vreau sa iau legatura cu m\'neata. Avem ce ne aminti.

Ca binea-i zis de cautarea
dintre hotare diferite,
in care moartea, este viata
in gindurile, rasticnite.
Atunci cand viata m-a gasit,
cind eu de mult, am cautat-o
e prea tirziu sa zic acum,
asta-mi e crucea, am aflat-o!

Eu nu graiesc din neputinta
si crede-ma din viata fur,
tot ce-i mai bun si mai frumos,
catandu-le mereu cusur
in gand parsiv si uracios.

Nu voi a mai vorbi vreodata
de casa mea de pretutindeni
cu mine sint cuvinte vechi
curind, in cele patru scinduri.

De ce-mi vorbesti tu
de durere,
cand coasta mea a fost
luata
ca sa o schimbe in muiere
sa ducem doi, aceeasi soarta.

Si de ce nu,ca sa se scape,
ca a facut nevesti rau,
mai bine aduce dracu-n casa
zicind ca este dumnezeu.

Nu cred ca dumnezeu,saracul,
in treaba lui de-a pastori,
are ragaz sa stea la bancuri
cu ingeri,sfinti sau heruvimi
de lutul ars, femei gravide,
de pretul la rinichi sau inimi,
el se gindeste acum la faptul
ca iadul da la rai,lumini.
scuza-mi interventia dar cred ca era necesar sa o spun. de altfel poezia imi place ca toate cele precedente. andreasi

Lory, de ieri ai stirnit un uragan in acest site, poate indreptatit, poate nu,iar astazi continui prin poemul tau sa mentii tensiunea, in sensul de a nu te fi linistit de a \"poza in victima colaterala\" a acelor evenimente petrecute demult. Cum am spus de atunci constiintele au evoluat iar poezia aceasta manifest- de altfel foarte bine conceputa- nu-ti da dreptul de a reabilita un fenomen pe care nu l-ai trait ti-ai edificat acest concept doar din auzite, cu patima care ti-au fost redata. Nimeni nu te marginalizeaza ca te tragi din familie de miner,atita vreme cat poti fi deasupra multora, iar bazaconiile ce le-am citit in comentarii de apropierea ta de stilul lui Paunescu,lasa \"lumea sa vorbeasca\" vorba cantecului. Scrie in stilul tau si cum crezi de cuviinta.