Poezii

Tanti Atropa si nea Genu sunt ca apa si ca fierul, apa multa rugineste, tot odata si...caleste.

Intotdeauna nu e ce gandim catandu-ne cu disperare ritmul, si scormonind in van destinul, ne facem vinovati si mai gresim. Nu suntem ceia care stapanesc deplinatatea propriei

Nu asculta la vorbe, ca vorbele-s desarte, sint niste palpairi de viata si de moarte. Nimic din ce sa fie dorindu-se a fi fapte rostite cu tarie,dar vai, nu-s decat soapte. Sopocaeli la

Bunicul, ma-ntrebat odata, cand mesteream prin curte: ....luate, fiind laolalta, cate-s putine cate multe. In capul lui, gandea ceva punand aceasta intrebare, si rabdator tot

Mai deunazi,avui o taina cu un amic, pe banca-n parc, cum, daca soarta sau destinul e,vorba aceea, tot un drac. Am zis ca nu, el s-a opus, zambind misterios in barba, atribuind la cel de

Cand glezna se vedea pe sub poalele grele.., constienta femeia, ucidea in tacere crezul orcarui barbat... ca ce ascunde nu trebuie luat drept bir, al celui mai tare si il ucidea privindu-l din

Sedea umil, adus de vreme sau de vreo boala nestiuta, cu mana-ntinsa printre zdrente spre lumea apriga si sluta. El nu cerea nimic, nicicui, era

Odata... si odata copacul se pravale, ros doar la suprafata, la radacina nu, din ea rasar lastare la timp sa faca fata intr-un destin perpetuum de moarte si de viata. Caci

STAREA DE FAPT Acum cind totul se scurge-n tarana, si nimic nu poate sa se-nalte spre ceruri, cind zilele

TINERII NOSTRI junimea noastra se imbata cu multa libertate si desfriu, nu mai accepta o povata, nu mai muncesc,nu mai

TARANUL ROMAN Cind a venit,taranul din razboi, nu a intrat in casa, intii s-a dus la boi, i-a mingiiat pe

MATERNITATE Tristan asezase in patul de patimi, strajerul de noapte al castitatii, corpurile