enache ion

Ca visele cu toate apartin
unei cromatici dure si rebele,
nu o sa ai doar dulcele din miere,
caci vei simti si-amaru din pelin.

Esti un copil ce zugraveste
razand in vant, catand raspuns,
insailand pe cate-o fila
cuvintele pentru raspuns.

Nea Ioane, cum observ
de mult timp, de-atunci incoace,
esti ca blanda miorita
care gura nu-i mai tace.

Si ajungi ca ea, vad bine,
sa previi ce se intampla,
dar sa nu te-atingi de mine,
pune-ti degetul la tampla.

Ca viata-i conceputa-n cicluri,
sa o accepti, nu ai ce face,
dar esti mladita tanara din timpuri
in care primavara se desface.

Ce ati dat cu mana voasrtra,
nu se cere inapoi,
lasrarul de frumusete
rasare si din noroi.

Vezi m\'neata nea Nicule, Hanna are dreptate, hai sa lasam si pe cei \"neputinciosi\" sa zica si ei o vorba, ca parca asa credeai pana mai adineauri, sa nu punem niste limite stricte, pentru ca atunci acest site nu isi mai avea valoarea. Iar criticile isterice,pentru ceva de inceput nu au sens si nu cred ca acesta este argumentul sa facem atata polemica. De ce iubim femeile? pentru ca trebuiesc sa fie, iubite si pentru ca \"de asta ne-a bagat destu-n ochi si mintea-n cap nea Cartarescu\" si ce ti-a zis Ilie fostul tau coleg si ilustru profesor la un liceu de elita, precum spui, si a zis-o bine, plus argumentul jumatatii. Stii ceva Nicule,vorba lui nea Heliade Radulescu: scrieti mai oameni buni, orice, dar numai scrieti. Te rog Nicule sa ma ierti dar nu m-am cam lamurit cu ce ai vrut sa zici si sa demonstrezi cu iesirea asta a ta, eu ti-am raspuns la ce am inteles. Daca am gresit, scuza-ma.

Daca Romania este o mlastina, unde gasim frumusetea?

Fundationalismul intotdeauna s-a bazat pe ignoranta si pe lipsa de cunoastere, pe lipsa de educatie si teama de puterile naturii, sa ne aducem aminte de culturile religioase din antichitate, mai aproape de noi de catolicismul evului mediu cu inchizitia sa, si mai recent fundamentalismul musulman cu al sau \"jihad\" sfant,unde copii au ajuns munitie in acest razboi, tocmai datorita credintei intr-o putere ce nu s-o pot explica si ai caror sclavi spirituali sint. Exemple se gasesc cu duiumul in spatiul si timpul Terrei, iar parghia de manipulare a maselor ete tocmai religia care in numele domnului produce cele mai mari rautati.Despre aceste lucruri se pot scrie o multime de catri, cu exemple din toate colturile lumii, dar cert este ca la baza tot omul ramane si interesele lui.In acest caz copii sant cei mai vulnerabili, mai usor de indroctinat si ei raman victime iremediabile a acestor cercuri de interese. Ai avut o inspiratie formidabila, abordand aceasta stare de fapt si bine ar fi ca ea sa fie reflectata cat mai des si de cat mai multi.Inca odata iti apreciez nelinistea ta in aceasta viata desarta si iti multumesc pentru cautarile tale.

Incep si cred ca ne intoarcem
de unde am fugit, curand,
ca nu avem cum ne desface
de patimi rele, care rad
de suferinta din tacere,
care doar da, nimic cerand.

Dar viata asa a fost lasata sa fie,
ca ori ce om care a trecut prin ea,
sa aiba un dram din marea nebunie
de a scoate din intunecari, lumina.
Dar viituri au fost si or sa vina,
vezi bine...taci putin si-asculta,
sa-ti cauti,dara drumul pe-naltimi
cu simtul tau finut de ciuta.

Din nou graita-i intelept,
ca apartii acestei mari multimi,
unde amiaza in toi de noapte
prinde mai mult a straluci.

Iar fara galagia strazii
cu pomii ei, geamuri deschise,
n-ai fi avut din stralucirea
maretului stapan de vise.

Superbe versuri, un prinos adus \'inspiratiei\'.

Multumesc mult pentru gestul de a-ti explica, poezia, crede-ma i-am inteles corect mesajul, dar in starea mea de spirit atunci cand ti-am citit randurile,si cele doua intamplari diametral opuse sentimental, intr-un spatiu atat de scurt, m-a facut sa fac acel comentariu. Scuza-ma te rog.

Lory ai perfecta dreptate,spatiul este foarte mic si neansemnat, seara am participat la nunta fiului meu iar dimineata am fost nevoit sa merg la cel mai bun prieten sa-mi iau la revedere in calatoria lui in alta lume. Iti multumesc mult pentru aceste versuri.

Frumoasa poveste, Nicule,\"citibila si de copii pana in clasa 7-a\", dar si un adevarat indreptar pentru cei pana la o suta de ani. Precum gaina ta, m-am simtit si eu mai acum cateva zile, cand facand un umil comentariu pentru Tobita, pisoiul tau care s-a nascut in Bucuresti, dar cu rezidenta in Vulturesti, si la care, lipsit de cunostintele tehnice cum sa iau legatura cu tine, mi-am permis sa-ti pun o intrebare, oarecum personala, m-am trezit incondeiat la off-topic.Deci cum spuneam, intocmai gainii tale, nedesmeticit complet in regulile acestui site, a venit uliu din \"inaltul\" off-topic-ului, si mi-a dat lovitura de gratie. Sincer iti multumesc pentru ce scrii pentru ca ma aduci in inocenta copilariei, pe care in haimanlacul vietii am cam uitat-o si totodata imi dai posibilitatea de reflxie.

Egoismul,raceala, ipocrizia precum si mila, face parte organic din noi si nu poate fi data o lege pentru a ne dirija sentimentele. Aprofundarea sentimentala face parte din educatia familiala, din acea stiinta de a alege neghina din grau.Ca milostivenia este una iar mila este alta, amandoua actioneaza asupra aceleasi stari de fapt: neputinta. Iar neputinta in multe cazuri este cauzata tot de noi oamenii care avem foarte mare nevoie de mila proniei ceresti.Ai reusit Nicule sa imi storci doua, trei lacrimi, pentru care iti multumesc, acum ma simt mai usor.

E starea de spirit, ciclic repetata,
pe cadranul de ornic, ce limiteaza
o tranzitie de mult calculata,
mersu-ndarat nu mai conteaza.

Multumesc Nicule pentru raspuns, academic in mare parte, dar nu cred ca trebuia sa mergi la Agigea pe cata vreme nu aveai incunvintarea ferma de la Gigica si aliatii ei din ograda si nici la Sibiu, sa asculti un subiect strain lor, si bine ai facut ca ai ramas cu ei, pentru ca asa esti mai aproape de izvorul care trebuie sa alimenteze cu apa vie pe cei de la Agigea, si de aiurea.

Ca viata-i ca un joc e carti...
norocul nu e o minciuna
si daca stai sa il socoti
cu linistea ai pace buna.

De ce atata razboi si teroare
si va-ntepati cu sulita vorbii,
ce spune regina,ramane-n picioare,
nu e timp de discutii cu robii.

LA MULTI ANI muscelene curand te voi invita la o tuica de-a noastra sanatoasa si la un bulz mocanesc ca la Rucar. Sper sa ne bucuri multi ani cu povestile tale spre linistea si odihna sufleteasca.