Poezie
god lives on albert road
3 min lectură·
Mediu
bulgarii au fugit într-o seară
n-au plătit întreținerea
cum era de așteptat
în locul lor proprietarul
a adus trei curve made tot in bulgaria
cum era de așteptat
probabil și ele-o să fugă pe noapte
fără a plăti întreținerea
universurile se repetă îți spui
unii stau în gara din sinaia și oferă cazare turiștilor
alții stau în gara din londra și oferă cazare pierduților
dacă întorci pămîntul cu susul în jos remarci următoarele lucruri
aici cînd se moare plimbi mortul pe stradă
ca să hrănești speranța de viață
acolo moartea e ceva intim ca un act sexual
într-un fel așa e îți spui
penetrezi pămîntul
și te sfîrșești cînd ți-ai găsit locul
acolo copacii mor ca vikingii în locuri anume
aici se sting într-o sobă din ferentari
duminica ieșiți la grătar cu vecinii vă înțelegeți prin semne
și vă e destul chiar și tăcerea o înțelegeți cu toate că
nu cădeți întodeauna de acord
aici facem clătite cu frișcă
deschidem fereastra lăsăm vocile din capul nostru să zboare
ca papagalii din petshopuri
vorbim toți deodată și nu înțelegem nimic din aproapele
în rest nimic nou sub acest soare care nici el nu e nou
doar ochelarii prin care-l privim se mai schimbă
aveți și voi rația obișnuită de smog
noi nu ne plîngem voi nu vă plîngeți a ruginit pielea
o frecăm cu șmirghel alta n-avem să ne mai țină
pînă trecem de următorul interviu pentru un job oarecare
iubita mea visează pantofi roșii
eu visez că într-o zi o să fiu martorul unui atentat sinucigaș
ori poate că o să îmi leg de piept atîta dinamită cît să arunc în aer tot
pămîntul
să ajungem în felul acesta la dumnezeu să facem o cerere
pentru un loc nou de casă
universurile se repetă îmi spun
acum pictezi cu mopul pe podeaua bucătăriei
din restaurant se aud voci pe care oricum nu le înțelegi
fulgerător prin fața ochilor trec un milion de tablouri
te întrebi dacă ești goya dacă ești munich
uite-așa ai urla
te-ai tăiat la deget și degetul atîrna într-o tandrețe sfîșietoare
ca o julieta pe moarte în brațele unui romeo inexistent
dacă te întorci la normal remarci următoarele lucruri
lumea e o fabrică uriașă de etichete și tu angajatul model
de cum deschizi ochii pontezi existența
te așezi cuminte apoi la masa de lucru
umezești limba și-ncepi
lucrul acesta nu face bine
de lucrul acesta mi-e frică
astmaticii se plimbă prin parcuri citesc ziare
de azi și de mîine
viața e un surogat pentru lucruri mai importante
cum e mersul în patru labe pînă la dumnezeu și înapoi
la aproapele
eh nimic nu e nou nici dedesubt nici deasupra
dedesubt te prinde iarna murind
deasupra trebuie să dai din coate
023553
0
*
e multă tandrețe în tonul poeziei chiar dacă versurile se succed într-o logică a contopirii visului cu realul cotidian, fără a lansa concluzii despre ceea ce este posibil de atins în viul existențial;
*
absența comunicării, nivelarea valorică, neîncredera sau lipsa unor perspective clare sunt câteva dintre atributele unei existențe inautentice pe care individul, azi, este nevoit să o traverseze; eșecuri repetate pot induce ideea că:
\"nimic nu e nou nici dedesubt nici deasupra
dedesubt te prinde iarna murind
deasupra trebuie să dai din coate\"
*
prezența unor metafore cu înțelesuri multiple, sugestia redată prin titlul poeziei fac din aceasta o excelentă \"frescă\" socială care merită a fi reținută ca imagine a ceea ce este azi...mâine, posibil normal;
iți doresc inspirație,
aprecieri, amalia