rift

când vrem să fim singuri îi dăm lui dumnezeu nume iar el ca o umbră descompusă și umedă amușină urmele trecerii noastre prin lume când dumnezeu vrea să fie singur ne trimite în oameni iar noi ca niște frunze descompuse și umede ne tot lipim de tălpile lui fără să știm ce să facem cu libertatea de a alege cum să ne întoarcem la el