jurrasic walt

ce nu te omoară te emasculează îți spui oamenii se definesc prin derivă prin neputință altfel ai muri de câte ori vrei ai muri când simți că nu se mai poate și-ai lua viața de la început mai înțelept și poate mai odihnit moartea-i un sfetnic bun ai muri să te vezi din exterior așa cum te văd alții ai muri să-i apari în vis lui Răzvan Andrei și să-l feliciți pentru raportul lui către Walt mereu ți-a fost jenă de aprecieri publice și recomandări de lectură i-ai reproșa un singur lucru din punctul tău de vedere e chiar ok că poeții se mai călugăresc și-l reînvie pe Dumnezeu să nu râdă de ei orice alegere implică o renunțare cei care sunt acum lângă tine au lăsat pe alții în urmă ai pățit-o și tu când ai încetat să mai bei tovarășii vechi de pahar îți spuneau pocăitul apoi mai lingeau câte-o bere resemnați că vor duce ei toată vina până la urmă nu e nevoie de spielberg și scenarii complexe cu preistorice adn-uri și dinozauri reînviați e de-ajuns adn-ul nostru în care e scris ce nu te omoară te mănâncă de viu n-avem nevoie de monștri imaginari tot ce simțim ne mănâncă de vii ca o lupoaică ce-și devorează puii nevolnici să-i poată hrăni pe cei puternici