scrisoare către cei ce nu-mi mai sunt

ți-am spus de-atâtea ori draga mea că nu mi-e frică de moarte cănd ești mort toți își fac cruce dumnezeu să-l ierte se șterg pe gură de parcă te-ar fi sărutat o viață întreagă de parcă s-ar fi jucat cu tine de-a v-ați ascunselea uite mesia nu e mesia și tu nu ești mesia cine nu-i gata îl iau cu lopata nu mi-e frică de moarte pentru că toți te pupă pe frunte spun ce bine ce frumos și ce bine ai dus-o mi-e frică de viață dacă tu nu mai ești a mea eu trebuie să-mi imaginez că că altcineva te ține în brațe că altcineva te expiră și te inspiră ca un balon de heliu că altcineva te găsește pe centură sub brad sau din întâmplare imaginează-ți tu cât de greu e să-ți dau sânge ori puls ori să te scap din brațe și să-ți sară cotorul de măr să te uiți în oglindă să te trezești apoi să spui spui că nu ești a mea imaginează-ți apoi că am citit prinț și cerșetor sunt prinț am loc de muncă stabil sunt responsabil dar nu am cu cine să schimb haine doar așa să umblu bolând să văd ce se întâmplă prin lume și da mi-aș dori ca lumea să fii tu aștept ca dumnezeu să mă dea în judecată pentru drepturi de autor