Emilian Lican

Aveți dreptate. Să fii recunoscător si să mulțumești celui ce te ,,urchează" când meriți. Am crezut că mi-am îndreptat această problemă cu i-urile.
Neatenția mă îndreaptă spre o neiertată superficialitate.Reiau din nou corectura întregului text. Vă sunt recunoscător!

Vă mulțumesc, am încercat să corectez. Sper că acum este acceptabil.

Am lecturat cu deosebită plăcere!
Totuși nu este poezie... Asta nu însemnează ceva negativ! Stimă dragă, am citit ceva frumos!

Când sunț satisfăcut după lectura unui text, încerc la nivelul meu intelectual să exprim mult în cuvinte puține...

Această zădărnicie, aduce spre lectura celor ce citesc, un minunat sonet!
Am lecturat cu prețuire, versurile dumneavoastră!

Cu focul nu te joci o știu din experiența, atât la propriu dar și la figurat... Focul este stins doar după ce ai descoperit și ultimul jăratec. Care bărbat se poate lăuda că a stins și ultimul jăratec din sufletul unei femei? Ce femeie se poate lăuda că orice urmă de scânteie i-a dispărut din suflet? Dacă ar fi un răspuns, atunci frumusețea versurilor dumneavoastră se vor pierde într-o simplă proză...
Vă doresc și eu, o minunată iarnă!

Probabil, mai bine oameni din câini, decât câini din oameni... Mă gândesc la anumite fapte ale acestor animale, mă refer la câini, care pur și simplu te înduioșează... Fapte pe care câinii din oameni nici nu le bagă în seamă...
Am lecturat cu prețuire, versurile dumneavoastră!

Este perfect adevărat! Ar fi bine să ne întoarcem spre lectură, spre întoarcerea filelor tipărite pe colile de hârtie și chiar după ce am terminat de citit o carte, să o așezăm cu drag în bibliotecă, cu promisiunea că va mai fi scoasă spre lectură cel puțin încă o dată în viață... Atunci toate cuvintele scrise vor încape într-un pumn al timpului care se va deschide spre a elibera sufletele tuturor celor care au dat viață paginilor, pentru a-i învia pe cei ce cred că nimeni nu mai are vreme spre lecturarea unei cărți...

Am râs cu poftă la toate aceste erori...
Vă asigur, domnule Victor, că am înțeles mesajul dumneavoastră pozitiv. Vă mulțumesc!

Dintr-o regretabilă eroare la un nefericit copy/paste, comentariul de mai sus nu este destinat prezentului articol!
Acesta este de fapt comentariul:
Domnule Martinescu, versurile unui autor de poezie sunt esența sufletului său, meștejugite prin nivelul intelectual al fiecăruia în parte și sau stăpânind într-o oarecare măsură tehnici literare.
Eu nu scriu poezie. Sunt doar un versificator iar versurile mele sunt simple.
Mă aflu aici în încercarea mea de a evolua spiritual dar și în această minunată taină a scrisului. Prin urmare accept cu bucurie și smerenie literară oricice critică.

Tocmai structura eminesciană și esența albastrului mi-au atras atenția asupra lecturării textului.
În urma sfatului dumneavoastră am mai lecturat o dată poemul, și nu doar cu atenție ci în profunzimea lui. Vă dau dreptate acum când îl citesc într-o ,,lumină" diferită, reflectată din răspunsurile oferite. Îmi fac mea culpa pentru comentariul meu pripit și îmi cer scuze atât autorului dar și celor care îl apreciază! Acel ,,caș la gură", mi-a pus un văl nemeritat pe lecturarea versurilor...

Am lecturat cu mare atenție versurile dumneavoastră. În calitate cititor al lor vă rog să-mi permiteți anticipat să îmi exprim rezultatul empatic pe care mi-l dă această lectură.
În primul rând versurile sunt foarte bine scrise dar le lipsește strălucirea cuvenită, dacă s-ar fi adresat unui grup de autori care împărtășesc opinii diferite de ale autorului... Opinii rezultate din contradicții literare, psihologice, chiar și contradicții cu o anumită categorie de autori cu: ,,cașul la gură...", astfel că nu reușiți să transmiteți decât propria dumneavoastră răfuială cu cineva anume, rezultând de fapt în loc de poezie, o defulare spirituală, subiectivă, în versuri.

,, Și-auzi pe-un cinic tinerel, ștergându-și cașul de la gură:"

Prima mea empatie este neliniștea. Mă simt neliniștit când citesc un autor talentat care a dat curs probabil unor provocări nemeritate. A doua empatie este tot nelinștea, când mă gândesc la acel tinerel pe care aroganța umană, involuntară, aproape firească a autorului acestor versuri, îi retează orice șansă de replică, de comunicare literară...
A treia empatie este bineînțeles tot neliniștea care îmi este dată de susținătorii acestei creații prin comentarii de încurajare apărute ulterior. Stau și mă întreb ce șanse de apreciere ar avea un nou venit în acest atelier de creație literară, cum de altfel sunt și eu?
A patra empatie este albastrul. Vă mărturisesc că sunt și eu fascinat de această culoare, culoare pe care o consider totuși finită chiar și în imensitatea grandorii ei. Dincolo de albastru este negura, negrul rece și infint, nimicul... Albastrul, este cerul deoarece doar noi îl vedem așa, aici de pe Pământ, cum astronauții îl vad tot așa din spațiu datorită finității atmosferei care îl înconjoară, datorită mărilor și oceanelor. Din această cauză moartea și viața vor fi albastre cât timp există Terra. Dacă Pământul ar dispare într-o zi, viața și moartea vor fi înlocuite de nimic și abia atunci va muri și Dumnezeul fiecăruia dintre noi...
Este și o anomalie a transmisiei din versul pe care și un cititor ateu o poate constata:

,, Căci Dumnezeul tău e mort, iar zei pragmatici îi iau locul."

Zeii au existat, există și vor exista pentru unii oameni dar și în același timp Dumnezeul fiecăruia din ceilalți oameni nu va muri niciodată cât va mai fi albastru...

Aș putea continua dar nu cred din experiența acumulată pe parcurs, dacă interesează pe cineva...
Mă opresc aici cu impresiile care nu sunt decât rezultatul lecturării versurilor dumneavoastră, nu înainte de vă spune că vă voi citi în continuare cu plăcere!

Am studiat cu deosebită plăcere toate cele zece articole publicate! Sunte-ți prin vocație un pedagog înnăscut.
Poezia desăvârșită este dată de toate aceste reguli ce ar trebui respectate.
Să scrii poezie este ușor, însă să faci poezie este greu. Tocmai această greutate devine foarte frumoasă și atractivă prin încercarea fiecărui autor, pasionat de lirică, de aș depăși propriile-i bariere. Am gustul amar al senzației, al dezamăgirii, că nu voi reuși să ridic toate barierele și voi rămâne toată viața un începător îndrăgostit de poezie... Totuși cum am mai auzit, succesul vine după multă muncă și numeroase eșecuri.
Vă mulțumim!

Doar poeții răstoarnă barca îndrăgostiților... Îndrăgostiții își văd de paturile lor... Am lecturat cu deosebită plăcere

Așa pățesc toți oamenii care despică firul în patru... Am lecturat un minunat moment de proză.

Femeia este cu adevărat o flacără vie...! Doar aparent se întâmplă să îi dispară petalele de foc... Ele, petale sunt doar cu grijă ascunse sub jărătecul care va explida în jerbe solare sub o suflare pricepută a celui tratat de ea cu indiferență...

Am lecturat cu foarte mare atenție articolul dumneavoastră care m-a pus realmente pe gânduri... Voi încerca pe viitor să aplic în mod conștient manipularea consoanelor în jocurile mele creative...