Și-n alte vremuri
Am venit pe Pământ
S-aduc fluvii și râuri
De iubire și divin cânt.
Celestia Vistia mi s-a mai spus
De cei ce m-au recunoscut,
Iar pentru alții eram o fată
Plouă mărunt
Cu raze de soare
Picături de ploaie
Pe caldarâm.
Fuioare de lumina
În norii mari si grei
Raze vii de curcubeu
În sufletul meu.
Lumina albă strălucind
În culori calde
Copil din Cer,
De pe Pământ
Din Mama Geea
Și Duh Sfânt
Din gânduri de iubire
Frumusețe și mărire
Te naști prunc mic
Imensitatea străbătând.
Privește-mă imensitate
Cât sunt de mic
Ce
Din haos, din nimic
Primul gând a transcens
Devenind Cuvânt
Creație – Univers.
Poate că sunt din haos
Poate că din nimic,
Poate că toate sunt un gând
Exprimat ca Om prin
Din floarea florilor
Din inima culorilor
Picatură de rouă
Va dărui vouă
Venit-am din floarea florilor
Și am cules din inima culorilor
Esența apelor
Pentru lumea pastelurilor.
Roșu ce
Picatura de rouă
Strălucește-n soare
Ș-absoarbe cu nesaț
A dimineții raze
Atât cât e de mică
Ce pură este, ce curată
Această particică
A apelor surată
Căci are conținută-n ea
O
În mijlocul inimii
E taina- tainelor
Focul iubirilor
Ce vor înflori.
E foc ce mistuie
Arde de dor
Iubiri care-au fost
Care vor mai fi.
Pe tainic altar am pus
Iubiri ce-au apus
Iubiri
Poate că sunt doar o idee
Un gând curat
Ce străbate prin neant
Siderale spații printre stele.
Dacă idea unui gând divin Eu Sunt
Pot fi orice, orice doresc
Idea unui gând primordial
Ce naște
Cugetari
Nu mi-e rușine să-mi recunosc micimea
Nu mi-e rușine să-mi recunosc măreția
Ambele fac parte din secretul profund
al ființei mele- al divinului lăuntric
Care ma definește ca Om
Între
Îmi las toate visele
Și nesăbuințele
Dorințele mele toate
Să fie alchimizate.
In cristale negre, pure
În diamante prețioase, rare,
Cu a iubirii fulgerare
Ce e laborator de
