Emil Tudorache
Verificat@emil-tudorache
Un maltrator de cuvinte, care simte nevoia să scrie (de la 10 ani) și nu știe ce scrie (nici la 25). Trecător printr-o facultate de jurnalistică și un master de comunicare (evident, la SNSPA), actualemente făuritor de site-uri. Atins de șansă la finele anului 2002 când am debutat în revista…
O întrebare: \"cenzoria\" asta e muncă voluntară sau plătită?
Pe textul:
„Femeia ca o clanță" de Emil Tudorache
În mare, filosofia este complexă dar ea exprimă un concept, acel concept își are baza închegată până la urmă pe un lucru, indiferent de melodicitatea, de mirobolanta enigmă a încrengăturilor ce zac în subconștientul lui, veridic sau eronat- asta ca să nu mă repet în termeni.De cele mai multe ori omul fiind o ființă duală, nehotărâtă, inconstantă percepe tot ce există asemeni lui. astfel avem sintagma Ying și Yang. Și că tot am ajuns aici traduc conceptul asiatic de Ying și Yang. Elementul feminin și elementul masculin!Nici o parte nu poate trăi independent de cealaltă, deși diferite cele două stări formeaz o simbioză. dar amândouă au elemente distincte! de aceea teoria egalității între sexe-teorie susținută de tine sau am înțeles eu greșit- mi se pare absurdă. Până și natura contrazice această tendință, teorie sau cum vrei să-i spui.
Nici chiar să fie un prim pas spre o \"psihologie unificată\". Bărbatul cât și femeia trebuie să-și înțeleagă diferențele și asemănările, frumusețea și forța creativă acesta este pasul ce trebuie făcut spre o psihologie unificată. Părerea mea-cum zicea maestrul Văcăroiu. Identitatea este ceea ce a făcut ca umanitatea să continue drumul greoi prin istorie,
cred că atunci când omul va ajunge la un non-combat în planul ideilor atunci va înceta să existe. Asta se traduce cam așa: când bărbații și femeile vor deveni egali cei frumos se va stinge.
Însă ai dreptate \"disputa\" asta nu se va termina la noi. Și e bine! Poate că în loc să bombardăm cu atomi ar trebui să bombardăm mai mult cu idei! Pe curând!
Pe textul:
„Femeia ca o clanță" de Emil Tudorache
-ai dreptate nu se va termina niciodată această dispută, însă mai bine arunci cu o floare decât cu o grenadă
-oricât de frumoasă ar fi o idee expusă, un concept filosofic, până la urmă, el se traduce prin fals sau adevărat. am dat exemplu pe Kant care considera că muzica este cea mai de jos dintre arte, mai jos decât grădinăritul. Oricâtă dualitate poate exista în această opinie nu poți s-o cataloghezi decât ca fiind falsă. corect?
-tendința de egalizare între sexe -am rămas cu impresia că ești pentru- este absurdă, chiar și ca punct de pornire spre o psihologie unificată. Cel mai bine este ca omul să-și conștientizeze capacitățile, lipsurile și puterea de a crea frumos. Bărbații și femeile nu sunt egali, chiar și natura vine să contrazică, ei sunt o simbioză, un ying și yang. fiecare are particularități și valori.
Individualitatea și identitatea este motivul pentru care încă mai existăm, atunci când umanitatea va înceta să se mai lupte în planul ideilor atunci se va stinge.
ce frumos este să citesc comentariul tău interesant la calculator iar de afară să fiu inundat de sunetul disgrațios al manelelor! Asta curat dualitate! Aici chiar că nu pot exista simbioze, prostul gust nu va sta niciodată laolaltă cu emanația creativă de valoare, cu actul cultural, etc. Pe curând!
Pe textul:
„Femeia ca o clanță" de Emil Tudorache
Însă remarc la tine pe tema aceasta un oarecare subiectivism, atât în mesajul pentru mine cât și cel pentru AlexRed. Prea vrei să aperi toată \"umbrela\" feminină, tre\' să recunoști că unele femei sunt admirabile, un exemplu tu scrii foarte bine, muncești, etc., altele sunt doar apă și pământ, dar cu toții avem un loc bine definit sub soare.
Și în primul rând lumea nu este formată doar din alb și negru, fiecare suntem mânjiți cu fel de fel de noanțe pentru fel de fel de situații. Am dreptate?
Pe textul:
„Femeia ca o clanță" de Emil Tudorache
Despre specimenul bărbat-catâr nu pot scrie, deoarece ar însemna să aberez pe un domeniu pe care nu-l cunosc. Cred însă că bărbatul poate ajunge catâr numai când vrea el și când duce lipsă de bărbăție.
Pe textul:
„Femeia ca o clanță" de Emil Tudorache
Mă bucur că ai reușit să treci de paragraful 3 și să constați că nu sunt un băiat chiar așa de rău.Oare?
în legătura cu \"multe fete să se ia de mine\" nu zic decât: Bring them to me!!!!!
Mă uimesc cât de \"deep\" am fost în comentariul ăsta. Sper să nu stârnesc antipatii.
Pe textul:
„Femeia ca o clanță" de Emil Tudorache
** a uite ca am incropit doua bucatele! impartiti-le voi!felicitari!
Pe textul:
„dimineață de aprilie" de Luminita Suse
Cine-i autorul?
Pe textul:
„dimineață de aprilie" de Luminita Suse
Pe textul:
„DIAVOLUL, PROBABIL" de Gabriel Daniel Dorobantu
din cate imi mai aduc aminte poezia asta n-a avut ca punct de pornire o deziluzie...sau!!!!!...ci mai degraba o stare de spirit, un moment de descumpanire, o clipa ratacita de amaraciune incununata intr-o lacrima de inspiratie si iubire.
mi-a placut ideea cu intrebarile.pai sa vedem:
1.de ce ma doare capul si nu mai am nici un ban in buzunar iar hainele-mi miros a fum de tigara si tutun? :)
2.de la cine fac eu rost de cursuri ca incepe sesiunea?
3.unde o sa merg la vara pe munte in Retezat, Fagaras, Bucegi, Cheahlau????
4.cand isi mai revine Steaua? :)
5.oare va citi Irina mesajul meu?
cred ca am iesit din stare, tu ce zici?
Pe textul:
„Strop de sinceritate" de Emil Tudorache
pot spune că și eu mă îndrept spre aceeași drum.nu mai sunt omul unei singure idei, încerc tot timpul să ascult, să înțeleg, să întreb, să-mi răspund. încerc să înlătur orice prejudecăți, consider că numai așa omul se poate desăvârși.
am alternat încă de tânăr în plan mistic și concepțional la mai multe filosofii. după ce am încercat să intru de două ori la seminar de teologie am renunțat dezgusta de putreziciunea din inima bisericii creștine, de mârșăvia clerului și prostia norodului. și la 14 ani m-am deprins a citi Eliade, Paul Brunton, Krishnamurti, Patanjali, etc. am aprofundat ușor ușor tehnicile zen și yoga. ajunsesem la 16 ani plin de cunoștințe, simțeam că plenesc, totul din jur mă dezgusta. asta până când am citit o carte care mi-a redeschis pofta de viață. Cartea se numește Grota Înțelepților scrisă de un călugăr tibetan Lobsang Rampa. ce m-a atras era un pasaj în care se povestea despre un călugăr care încerca să învețe toate tehnicile mistice din lume spre a ajunge la nirvana.
însă a înebunit.
și de atunci mi-am zis că e mai bine să conștientizez singur ce se întâmplă în jur, fără să mai caut răspunsurile în cărțile altora.
singurul inconvenient este că s-ar putea să nu-ți dai seama când o iei pe o pantă greșită.
însă ai mare dreptate când spui \"vor veni și alte timpuri\" când lumea va deschide ochii și va privi mirată la tot ce o înconjoară, la cât de simplu și de firească este ordinea lucrurilor. nu ne rămâne decât să sperăm că nu va mai trece mult.
Numai bine!
Pe textul:
„S-a copt cenușa!" de Emil Tudorache
ce să mai spun despre scopul găsit de tine în folosirea \"cuvintelor inutile\". în primul rând, niciodată, cum îi spuneam și Orianei, nu voi căuta măsura silabelor. așa cum îmi dictează sufletul așa transpun pe foaie. iar cuvintele ca \"tot\", \"sigur\", \"doar\", \"oare\" sunt menite să stabilească senzația dualității, a incertitudinii= conceptul ying și yang.
oricum mă bucură un fapt! marile adevăruri se nasc din polemici aprinse.
Pe textul:
„S-a copt cenușa!" de Emil Tudorache
Pe textul:
„S-a copt cenușa!" de Emil Tudorache
-gol+pustiu sună a redundanță
-\"e mult prea târziu, mult prea târziu...\" pentru ce?
încearcă să privești totul dintr-o altă perspectivă!
Pe textul:
„Elegia copilăriei dispărute" de Iulia Otilia Lazarescu
Pe textul:
„Vastul necuprins al cuprinsului" de Emil Tudorache
are sentiment, profunzime. I like it!
Pe textul:
„sporii iernii" de Luminita Suse
