Evadare
Strivit între X și un număr concret,
Încerc să găsesc o oază-n deșert.
Vulturii se rotesc
Și fariseii îmi prezintă lacuri imense la infinit.
Alerg, șchiopătez și mă târăsc
Având
Irealitate
Hoții mi-au furat visurile.
Am alergat după ei
Un an, o plajă, un ideal...
I-am prins și le-am smuls pachetul meu de vis...
...le schimbaseră... și-am găsit înăuntru visurile
Precaritate
Þineți între palmele voastre păroase și mari
Ca niște capace de WC-uri
Briliante minuscule
Și urlați la lună descoperind strălucirea lor...
Este-un contrast așa izbitor
Încât o
Trăiesc într-o discretizare de timp
Cu unități-secvență împrăștiate aleator...
...și departe una de alta,
Încât voi, cei din timpul, să zicem continuu,
Mă vedeți ca reflexie a ideilor voastre
Ca
Mă lipesc de trupul tău cald
Și mă trezesc fericit
Din somn sau din vis
Sau dintr-un coșmar
Și-mi doresc
Ca viața să fie compusă numai dintr-o infinitate
De fracțiuni de secundă de vis
În
Dormi puiul meu,
Te veghez cu visurile mele
Din care te-ai născut tu...
Și tot ce visezi
Fie să capete trup...
Atâta aș vrea, să știi ce dorești,
Când implori Zeii, în vis...
Atâta aș
Doamne, Te rog, nu o lua la Tine
Pe Ea, pe care o iubesc atât,
Încât
O chinui cu gelozii,
Nebunii, prostii, nerozii...
Ca să îi smulg o lacrimă
Drept semn de iubire.
Nisipul fierbinte cernut printre degete
M-a biruit...
Dorul de timpul splendorilor și-a mirărilor eterne
M-a învins...
Purtând o cunună de spini, te rog să mă ierți,
Copilărie...
Eu sunt sensibilă.
Te rog să îmi respecți sensibilitatea
Și nebunia, și mojicia,
Că de nu,
Te voi plesni atât de tare
Încât nu îți vei putea închipui
Că ai stat de vorbă cu
Există o punte între
Adolescentul târziu și bărbatul precoce
Între vis și trezire,
Între plăcere-durere, castitate-dezmăț...
Între speranța că Ea există,
Și resemnarea că Ea demult a
Contrast
Revelație, nerevelație,
Într-o stare de meditație
De contemplație
De observație
A singurătății
Ideii,
A coloanei infinitului,
În fața orizontalității
Tentativă
Încerc să îmi întind aripile de puf
Să se usuce.
Dar sunt strâns în oul din care
Nu pot să ies...
Îmi întind aripile de lemn
Să le simt greutatea.
Dar sunt țintuit de pământ
Și
Căutare
Trăiesc multe vieți...
Nu-s măști, ci destine...
Nu sunt minciuni,
Ci multiversuri rotindu-se-n mine...
Cavaler șarjând cu speranța speranței,
Profesor în costum cadrilat,
Mărțișor
Am luat albul purelor iubiri
Și roșul clipelor de nebunie sublimă.
Le-am tors între amintiri,
Le-am răsucit și am obținut
ADN-ul gândurilor noastre,
Spirală pe care urcăm
De la
EO