Poezie
Elegiacă II
1 min lectură·
Mediu
E timpul dar, iubito,
Să-ncepem privegherea
Cuvintele să ardă molcom în asfințit
Să-mpăturim cu grijă
Ca pe-o scrisoare veche, trimisă nimănuia,
Iubirea noastră simplă, ce astăzi a murit
Prin gările aburite de somnul rar și moale
Nu se mai trec vagoane ce mă purtau cândva
Sub lacăte de sticlă se plâng livezi de poame
Prin care ne plimbam sub nori de catifea
Te mai înalț o dată cu verbu-mi printre stele
În orologiul ierbii greieri au adormit
Plecat e castelanul și cheia e pierdută
Să ne prefacem trupul în solz de infinit...
012947
0