Emil Dumitru

Deoarece trecuseră cele trei zile și a patra era pe înserat iar Tom încă nu fusese găsit la telefon de the King, așa cum stabiliseră, acesta foarte agitat și extrem de îngândurat, se plimba ca un

A doua zi, the King încă mahmur și foarte prost dispus că fusese invitat la secția de poliție așa de dimineață, intră în biroul colonelului, fără să spună nimic. − Bună dimineața, domnule Elvis

Căpitanul Fill Norman, calm, se plimba sau mai bine spus, măsura cu pași largi camera de hotel, încercând să pună cap la cap tot ce aflase în ultimele ore. Cu greu reușea să ducă până la capăt o

Afară, noapte îmbrățișase confortabil micul port, însă fiind foarte luminat artificial, nici nu te făcea să sesizezi acest lucru. Fill urcase cu mașina la reședința lui the King, și, din locul unde o

− Poftim, intră! îl întâmpină the King, pe căpitanul Fill Norman, a doua zi pe înserat, cu un zâmbet bine studiat, ca de reclamă, însă fără să se ridice din fotoliul lui enorm ca un tron. − Căpitan,

Anastasia întoarse ușor capul și-l învălui într-o privire caldă dar circumspectă în același timp, apoi se întoarse iar spre mare tăcând clipe bune, privind poate tot în același loc – numai de

Fill părăsise de mult reședința coborând poteca pietonală șerpuitoare, străjuită de o balustradă de protecție uitată de vreme și cu vopseaua sărită pe alocuri. Ajunsese în strada aglomerată,

Tenny se întoarse brusc spre ea și săgetând-o cu o privire fixă, stranie, ca a unui leu, gata de atac, spuse ironic, aproape maimuțărindu-se: „− Câtă generozitate de la o femeie ca tine, scumpa

Margaret apăsă pe o tastă a telecomenzii și aparatul de proiecție începu să zumzăie. Ca și data trecută, mai întâi se auzi născându-se zgomotul valurilor, apoi imaginea prinse contur și Tenny, de

''− Du-te dracu’, îngâmfat impertinent ce ești! Numai la sex te gândești! Ce-ți propun eu și ce înțelegi tu!? Eu nu te-am cunoscut atunci așa prost – prost crescut vreau să spun – ori ai devenit

The King rămase câteva clipe pe gânduri privind marea, parcă așteptând de la ea răspunsul la problema spusă de șofer, apoi brusc începu să se îmbrace mai rapid decât se dezbrăcase și

− Te rog vino lângă mine, tot ce va urma se va petrece în spatele tău! spuse Margaret, arătându-i spațiul liber de lângă ea. Fill se ridică, ezită o clipă, apoi își împinse fotoliul mai aproape de

Și mai știa un lucru, că indiferent ce-ar fi făcut, Fill era obligat de poziția ei strategică s-o privească și să-i admire sânii. − La început, continuă ea fără să se miște un centimetru, a

Fill încuviință dând ușor din cap, apoi brusc îi păru rău, gândindu-se că era posibil ca această tutuială să nu fie de bun-augur. − Ok! spuse ea surâzând victorioasă. O altă destăinuire se află

Întrebarea lui întoarse totul pe dos și toată atmosfera de suspans pe care Margaret reușise s-o creeze, se risipise într-o secundă – această intervenție simplă, era neprevăzută în scenariul

Margaret așeză cu multă dezinvoltură paharele pe măsuță și Fill nu putu să nu remarce, admirând acum mai îndeaproape, degetele fine, prelungi − de pianistă cu multe ore de studiu și culmea, fără

. II . Fill o luă agale, așa cu mersul unui om ieșit la promenadă, pe aleea pietonală foarte șerpuitoare și construită mai mult din trepte – tot măturătorul îl informase că față de stradă era

Ambulanța își făcea cu greu loc prin jungla civilizată a străzii. Sirena urla de mama focului și asistenta Eugenia, prin geamul dintre ea și șofer pe jumătate deschis, trebuia efectiv să țipe

Rutina, fără să-ți dai seama, te transformă după mulți ani într-un robot. Iar atunci când viața nu te mai obligă să execuți această rutină, simți că totul este anapoda… și cazi, fără să-ți

. I . În port, viața se desfășurase normal până în această zi a anului 1992, fără a bănui cineva că începând de azi, portul avea să devină martorul unor evenimente ieșite din comun. Acestea aveau

Azi Lilida - deși era o codană tare frumușică și ,,coaptă”, cum cârcotaș spusese atunci când o văzuse, moș Marin, printre mustățile lui mari și galbene, de la atâta ,,beut de tutun” - a

În acel an, toamna parcă se așternuse pe pământ, poleind cu aurul frunzelor, nu numai aleile din curtea bisericii, ci și tot ce până mai ieri fusese verde și frumos. La biserica din deal,