Crucea din sticlă . X .

Margaret apăsă pe o tastă a telecomenzii și aparatul de proiecție începu să zumzăie. Ca și data trecută, mai întâi se auzi născându-se zgomotul valurilor, apoi imaginea prinse contur și Tenny, de mână cu sora lui, tocmai ieșeau din mare și ajungând lângă șezlongul lui Margaret, Fill o auzi pe Lenny că spune, în timp ce-și ștergea părul cu un prosop: ''− Păcat că n-ai venit și tu în apă, a fost așa de minunată și caldă, de parcă te mângâia. Tu… tu, nu iubești apa? − Ba da, chiar foarte mult, dar am fost mai devreme. − Eu merg să-mi cumpăr o înghețată. Mai vrea cineva? − Te însoțesc eu! Vreau să beau și ceva răcoritor, eventual o bere. Mergeți și dumneavoastră cu noi? − Nu, mulțumesc pentru invitație! − Atunci, sper să nu vă supărați că rămâneți singură câteva momente! Vă aducem și dumneavoastră o înghețată? − Da, dacă deranjul nu este prea mare, vă mulțumesc!'' Cei doi dispărură din cadru și doar freamătul molcom al valurilor, mai perturba armonia monotoniei. Margaret simțindu-se privită își schimbă poziția, bând în același timp și din paharul cu gin. Acum își așezase foarte provocator, efectiv ambele picioare pe măsuță, etalându-și astfel rotunjimea excitantă și plină de farmec a genunchilor, forma perfectă a pulpelor, terminate cu finețea gleznelor de gazelă. − Mai vreau o țigară, te rog! spuse ea, ridicându-și brațul drept pe spătarul fotoliului, gest ce în prima fază îl sperie pe Fill crezând că vrea să-și scoată și maioul. În momentul în care el îi aprindea țigara, în imagine apăru Tenny cu o înghețată în mână, pe care i-o oferi lui Margaret. ''− Mulțumesc! Ești foarte amabil! − Cred… cum să nu!? − Impertinentule, nu vrei să termini cu mitocăniile, că-ți dau cu înghețata asta în cap, una-două! − Lasă, nu te mai deranja, c-am plătit-o cu banii mei… − Cât a costat?Vreau să ți-o plătesc! − Ai bani? De unde, de la tataia? − Taci că vine operatorul, vorbim după, măgarule!'' Se auziră niște pași pe nisip, apoi după câteva secunde imaginea se răsturnă brusc. ''− Domnule Tenny, scuzați-mă că vă întrerup, dar până vine domnul Elvis, eu merg să mai beau o bere. Căldura asta… − Ok, îți mai amintești câte ai băut? − Câteva… − Du-te, dar să fii cu ochii pe aparatură, noi poate mergem în apă. − Da, domnule. Am să așez mai bine totul și voi pune și ceva pe aparat să nu-l mai bată soarele…'' Urmară câteva secvențe în care imaginea tremură, se răsturnă iarăși și așa cum îl anunțase Margaret, totul era cu sus-ul în jos și se vedea mai puțin din ea − probabil că operatorul obturase jumătate din obiectiv −, apoi, pe fundal se auziră zgomot de pași îndepărtându-se. ''− Explică-te, ce dracu ai vrut să spui mai devreme, cu astea, cu asigurările celor două soții ale lui Elvis. − Tataia, nu ți-a vorbit niciodată despre asigurări? − Nu și nici nu este cazul, eu sunt deja asigurată. − Ok! Doamne Dumnezeule mare, ce perfect ai aranjat Tu totul! În favoarea lui mon papa, bineînțeles. Eu am înțeles deja… viitorul. Dragă Margot mai mult ca sigur, așa se va întâmpla… − Ce-ai înțeles mă, nebunule de legat, spune-mi și mie, despre ce viitor vorbești tu? Nu mă mai fierbe atât… − Totul sau nimic! spuse el sec. − Totul sau nimic… Să te ia un milion de draci… − Margot, tu, draga mea, nu ești atentă?… Tu chiar nu înțelegi că el se căsătorește doar cu femeile care au asigurare de viață… − Da!? Și care este problema? − Problema este că, mai devreme sau mai târziu, tu vei dispărea din viața lui, într-un banal accident, poate fi chiar un accident casnic, nu? − Nu te cred, tatăl tău mă iubește și eu îl iubesc… − Pe dracu’! Voi doi și iubirea!? Hai să fim serioși! − Crede-mă că țin la el și simt că și el ține la mine. − Da, în cazul vostru, fără să greșesc, teoria ''reciproc'', se aplică fără teamă. − Poftim? − Tu ții la el că mai are ceva bani, iar el ține la tine că ai asigurare, asta este teoria ''reciproc''… dar bine, vom vedea… adică eu voi vedea că tu n-ai să mai fii în viață, dacă: unu, nu renunți la mariaj și doi, dacă totuși te măriți, nu-ți reziliezi asigurarea… − Ok, ciudată gândirea ta despre… dar mă mai gândesc. Spune-mi Tenny… − Te mai gândești, pe dracu, deja ți-ai făcut calculele… − De ce m-ai părăsit atunci? − La această întrebare nu pot să-ți răspund, sau, nu cred că vreau să-ți răspund… − Și totuși, noi doi ne-am iubit… chiar ca doi nebuni. − Poate, cine dracu mai știe ce era în capul meu atunci sau, mai ales, în al tău.'' Tenny se ridică și se întoarse spre mare. După câteva secunde, Fill o auzi pe Margaret că spune: ''− Atunci, am jurat că dacă te voi reîntâlni, am să mă răzbun rău de tot pe tine, acum realizez că nu mai pot… Simt că te-am iertat, așa că stai liniștit din acest punct de vedere…'' - va urma -