Eltes Gabriel

Toamnă Vântul trece pe cuprins Măturând alei și străzi Se lasă noapte grea, abis, Iară lupii devin prăzi . Plouă din copaci cu frunze Totu-i roșu ruginiu Și din cer trei calăuze Te

Mirosit-am flori, buchet , Toate verzi, frumos legate , Înveșmântate în droghet Cu petale colorate Din semințe, răsărite Tot spre cer s-au înațat Cu lumină întărite Într-un bogat pământ

Vreau sa urlu vers din mine Să-mi cuprindă viata toată Și sfârșind în gând la tine, Să m-adune laolaltă. Să mă cunoști, sa te aflu, Să știi c-am inima și gând Deși crezi că sunt cadavru, Să

Am fost stele singure Acuma suntem una Fost-am praf și pulbere, Ca tată ne e luna ! În cer nu avem sfârșit Și nu vreau să ai doi sori, Căci în zbor spre infinit Vreau ca tu să

Ne-a fost martor soarele, Luna ne zâmbea și ea Plângându-ne cadavrele De oameni morți în noapte grea. Chip de piatră fost-am eu Iar tu mi-ai fost tot soare Să mor singur, tot mereu ? Să

Să mă omor într-a uitării vină Cea plină de spaime si fără umor, Nesimțind căldură de-adevărată lumină Nicio clipită înainte sa mor ? Să stau pe pământ, în întuneric ascuns Pe-o lume de cruci

Te văd în lumină Te caut in păcat Te-ascunde o cortină Dar nu ai plecat. Te văd în lumină Pe scenă alergi Te-ascunzi de cortină Vrei, iubirea s-o negi. Te văd în lumină Și tremur de

A fost de-ajuns doar o secundă Ca valul ce izbea în țărm mereu Să se rupa într-o undă Ce străbate-al lumii-ntreg careu. Purta valu-n el lumină, Însă stânca fu de noapte Și găsi in el

Amorul de ieri Mă strigă acum, E doar vis, sunt nori În mare de fum Plâng după tine Lacrimi din ochii grei Și caută-n mine Amorul de ieri Mă caută in noi, Amorul de ieri Sub

Ai stârnit pe pământ ura Iar eu caut sa te-nțeleg, Fără sa ingrop scriptura Din lume-n rai să te culeg. Când am rupt prima pecete A viitorului de-acum, S-a născut o stea în tine Și

Pe o plajă gri deschis La lumină de neon Își așterne capu-n vis, Pe pământ un fost pion! Nu mă speria, prieten drag ! Surprinde-mă cu tine De la tine vreau să trag, Doar esența, ce-i si-n