Poezie
Destin
1 min lectură·
Mediu
Ne-a fost martor soarele,
Luna ne zâmbea și ea
Plângându-ne cadavrele
De oameni morți în noapte grea.
Chip de piatră fost-am eu
Iar tu mi-ai fost tot soare
Să mor singur, tot mereu ?
Să zac gol sub grea ninsoare?
Ne-a primit sub crengi cu dor,
Știe și-a vazut el multe
Acolo merg stele si mor,
Dar el știe să le-asculte.
Am îngropat la umbra lui
Inelul lunii mele
Să-i pierd de urmă locului
Și rangul meu de printre stele.
Tu ești soarele și luna
Te rog veghează al meu inel
Ce era în noi cununa
Și-ar fi nascut un stejărel !
001.479
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eltes Gabriel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Eltes Gabriel. “Destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eltes-gabriel/poezie/14108763/destinComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.