Poezie
Lilliopsida
2 min lectură·
Mediu
Mirosit-am flori, buchet ,
Toate verzi, frumos legate ,
Înveșmântate în droghet
Cu petale colorate
Din semințe, răsărite
Tot spre cer s-au înațat
Cu lumină întărite
Într-un bogat pământ scăldat
Le culegeam în orș-ce zi
Și mă-mbăta a lor miros
Prin grădini ori pe câmpii
Treceam zilnic bucuros !
Într-o altă zi-n suodare
Tot udând a-mele flori
Am zărit în colț un soare
Cu petale-n trei culori
Era roșie de timidă
Și de iarbă sufocată ,
Mă privea ca-ntr-o oglindă
Așteptându-și judecată
Am decis atunci s-o las,
Dar să tai iarba din jur
Și-am căutat într-un atlas
Să pot s-o strig fară-n conjur .
Cred că era bujor în noapte
Și gura leului în zi
Însă ale sale fapte
Trădau tot ce-ar fi putut fi.
Am numit-o o lalea,
Căci mi-a fost cel mai ușor ,
S-o recunosc acum pe cea
Ce-și ține capul într-un picior
A crescut sub ochii mei
Și mi-e frică s-o culeg
Dar am să devin un tei,
Prefăcându-mă-n coleg.
Mai întâi mi-a fost amantă
Dar eu mă simțeam uscat
O voiam a mea pe toată
Și să nu-i mai fiu amant.
Frunzele sa le unim
În a vântului chemare,
Și dragostea s-o isprăvim...
Doar intr-un nucleu de soare !
001310
0