Eliza Popescu
Verificat@eliza-popescu
„Caracterul nu e un dar. Este o victorie.”
acum insa incep sa ma indoiesc
in tot cazul...
Pe textul:
„Regula jocului" de Radu Tudor Ciornei
Pe textul:
„PE MARMURA MURDARÃ A SÃLII" de Tudor Negoescu
si eu spuneam ca barbatii sunt superficiali;
cu toate astea,invariabil,recidivez in fiecare toamna;cad pe caldaramul pasilor lui si tac sub talpile lui, doar ca sa nu mint;el e copil si fuge ,iar eu tac fiindca nu vreau doar sa il inghit;si da ,nu vreau sa-i stau pe cap prea mult,si atunci tac,fiindca ii iubesc degetele si nu le vreau murdare;
da,poate femeile mint
(si frunzele?!)
Pe textul:
„Eu zic ca femeile mint" de mo
Pe textul:
„PE MARMURA MURDARÃ A SÃLII" de Tudor Negoescu
Pe textul:
„Personală rău!" de Paul Bogdan
Pe textul:
„de la Dumnezeu incoace" de Eliza Popescu
Pe textul:
„Intamplarea de a fi" de Eliza Popescu
Pe textul:
„Autoportret" de Eliza Popescu
Pe textul:
„respirandu-te" de Eliza Popescu
ti se-ncinge sub calcai...
Si ma rogi frumos:"Ramai!"
Dar de eu raman atunci
cine oare o sa-mi mai care
vesnicia in spinare?
Pe textul:
„Te rog eu frumos, ramai" de hall kiri
sper ca pe viitor sa beneficiezi de mancarimi care sa-ti intarate imaginatia satisfacator.
Pe textul:
„Timp mort" de Eliza Popescu
Si totusi...ma doare Vama Veche!
Pe textul:
„Vama Veche si Dan Matei Agathon" de Radu Herinean
Pe textul:
„Altceva" de Mircea Belei
Pe textul:
„Barfa de primavara" de Eliza Popescu
faptul ca i-am simtit mirosul in palme a fost o pura intamplare,dar in secunda aceea am simtit ca il respir,nu ca il miros.
iar respiratia poate fi controlata si voluntar...nu ti s-a intamplat niciodata sa vii dintr-un oras cu aer greu(cam toate au ajuns asa in ultima vreme)sa ajungi undeva intr-o padure si sa vrei doar sa-ti umpli fiinta cu aerul acela minunat,atat de incredibil de proaspat?!eu cred ca da...deci respiratia poate fi si un act constient,nu-i asa?!
Pe textul:
„respirandu-te" de Eliza Popescu
singura...poate...
sobra,absenta,cu omniprezentul rictus al buzei ridicate a politete...poate...
si totusi...
poate pentru o secunda te-am privit plina de zambet,deschisa,feminin vulnerabila,placuta...
dar tu ti-ai intors privirea!
imi multumesti...
iar eu iti raspund straina,singura,sobra,cu omniprezentul rictus al buzei ridicate a politete\"pentru...nimic\"
si inchid ochii sarutand paharul absenta
Pe textul:
„A mea străină" de Paul Bogdan
Pe textul:
„Ultimul plans" de Eliza Popescu
Pe textul:
„respirandu-te" de Eliza Popescu
