Poezie
Autoportret
1 min lectură·
Mediu
Rictus inchis,crispat si despuiat de umbre.
Sub ziduri innegrite fara miros de fum.
Un ochi absent,pavat cu arabescuri sumbre.
O curva ratacita la margine de drum.
Nud de fecioara plans pe trepte de biserici.
Instinctul travestit-in pacat sau virtute?
Prin oameni judecand -flegmatici sau colerici.
Priviri carunt plecate-stigmat de senectute.
Sentinta aruncata printre pumni de pamant
Ca azi sunt tot ce n-am fost,si-am fost tot ce nu sunt!
Rictus inchis,pavat cu arabescuri sumbre.
Pe ziduri innegrite,cu vechi miros de fum.
Un ochi absent,crispat si despuiat de umbre.
Nud de fecioara plans la margine de drum.
O curva ratacita pe trepte de biserici.
Instinctul travestit-stigmat de senectute.
Doar oameni judecand-flegmatici si colerici.
Priviri carunt plecate-in pacat sau virtute?
023.141
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eliza Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Eliza Popescu. “Autoportret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eliza-popescu/poezie/21342/autoportretComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O
Oo✓
Autoportret??? Interesanta luciditate...
0
EP
E doar paradoxul unei existente intre atatea altele.Constientizarea sinelui si atat!
0