Poezie

Idele lui Marte

1 min lectură·20 martie 2010

Mediu

Jumătatea lui Marte,

O noapte tristă pentru el,

Pe-un pat străin, printre halate,

Ce se-nvârteau în jurul lui,

Să-i pună plosca și perfuzii,

Să-i dea puterea ce-o pierdu...

Din când în când câte-o privire

Aruncă către fiul lui...

Ar vrea să-i spună că mai bine

I-ar fi acasă...

Că simte ghearele morții,

Cum vin să-l sfâșie,

Cu pericole de peste tot,

Cu mari călduri și agonie.

Dar ce răscruce,

Ce primejdii,

Se lasă peste trupul său,

O zi nefastă într-o viață,

Prins in brațele lui Morfeu;

Și câți ani avea în față...

El merita să mai trăiască

Și să se bucure acum,

Dar n-avea cum să păcălească

Destinul cel prestabilit

Sau ața vieții fu prea scurtă

Și șubredă într-un loc,

Ar fi vrut s-o înnădească

Cu fir mai trainic și noroc...

001.142

Elisabeta Gîlcescu. “Idele lui Marte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13933793/idele-lui-marte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.