Poezie

Primăvară

1 min lectură·13 martie 2010

Mediu

Câtă delicatețe și grație!

Să vezi florile-n splendoare,

cum prind contur și culoare;

primii muguri ai făgăduinței,

pe cerul albastru al biruinței

și care vor purta fructele împlinirii.

O, primăvară a revenirii!

Ce lume de muguri și cântec,

și păsări venind de departe,

și triluri, la toți, să împartă.

Iar păpădia galbenă

cu petalele rumene,

înflorește-n grădină,

cu frageda-i tulpină

între iarba sălbatică,

pentru unii, antipatică.

A apărut ca un mister

al vieții pe pământ.

Și puful luat de vânt

Se prinde iarăși în pământ.

O găsești și o calci uneori în picioare,

o strivești cu ură

pe biata făptură.

O calci cu dușmănie,

fără să se știe,

că a vrut să-ți surâdă

această floare blândă,

mică și tăcută,

ce se văzu pierdută...

Căci tu ai călcat

Pe sufletu-i curat,

Neștiind cât a-ndurat

Până s-a ridicat,

s-o iei în seamă,

să-ți fie dragă.

001.085

Elisabeta Gîlcescu. “Primăvară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13932755/primavara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.