Poezie

Șiragul vieții

1 min lectură·9 martie 2010

Mediu

Când aduni an după an în șiragul vieții

Și te trezești apoi în pragul dimineții,

Că-s patruzeci de pietre, mărunte, șlefuite,

Într-un sertar păstrate... La mine-s prăfuite.

Și nimeni nu-l deschide... De ce să îl deschidă?

Că sertarul meu nu stă acum prea bine.

Și timp nu are nimeni pentru cei bătrâni ca mine...

Sau să-mi deschidă ușa e și mai greu se pare

Și-atunci aștept în prag, că sunt departe tare.

Și nu le arde azi de nicio-mbrățișare.

Stau la căldură-n casă, la ceas de sărbătoare

Și numără mărgele sau pietre nestemate.

Că firul vieții-i trainic și ele-s înșirate,

Îți dau curaj, putere și-o zi de neuitat,

Să-ți fie și mai bine, așa cum ai visat.

00978

Elisabeta Gîlcescu. “Șiragul vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13932203/siragul-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.