Poezie

Adesea și Îngerii plâng

dedicatie Prietenilor mei

1 min lectură·3 decembrie 2011

Mediu

Un gând mi se-nfiripă,

să zbor pentru o clipă,

spre înălțimi fără-ncetare...

din această încețoșată vale,

Să hoinăresc prin galaxii,

in dans, sub ploaie de lumină,

dincolo de stelele albastre…

Și ca-ntr-o cupă, să vă port în mână,

comentate în moduri diverse,

poemele gândirilor voastre!

Să urc sfioasă ca o Rază Putere,

să le duc Celui drag al meu, Iisus.

în sălașul Nețărmuritelor Mistere,

din Bucuriile de Sus !

Umăr lângă umăr,

împreună cu voi Prieteni,

romantici filosofi,

uneori ca Astrele am strălucit.

alteori, atâtea vise am tăinuit,

și-am împărțit, și bunele, și relele...

pe drumul ce ne-a fost sortit !

Și de câte ori învăluiți

în dubioasa-i noapte,

am înnotat prin zarea -i

înroșită în val de sânge,

datorită unor Legi presante!!...

Am întâmpinat un imens sacrilegiu,

iar la răscruce de drumuri.

ca să rămânem uniți,

locuitori în Eterna Viață...

am trecut prin mari încercări!

Dar, am avut mereu în față,

cele trei mari diamante:

"iubire, credință,speranță!"

001.225

Elisabeta Branoiu. “Adesea și Îngerii plâng.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-branoiu/poezie/13995081/adesea-si-ingerii-plang

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.