Poezie

Gând fără cuvânt

1 min lectură·27 august 2011

Mediu

În leagănul viselor mele,

în ochii Tăi limpezi,

văd numai flori de lumină !

De ce Te iubesc,

Dumnezeu din veci

și OM prin trup și fire ?!...

De ce numai lângă Tine, mi-e bine?!

Te aștept pe aripile gândului,

Tu -să mă prinzi în brațe,

Eu - să-ți sărut făptura Divină!

În palatul sufletului meu,

pe albastru drum

în marea caldă,

albastră și imensă a fericirii,

aud concerte Divine!

Te cântă marea!

E… simfonia iubirii!

“Iisuse, slavă și mărire Þie!”

Spre Palatul Nemuririi,

văd cum doruri nesfârșite,

în argintate nave,

trec din una-n alta-n zbor!

Văd tumulturi de alte iubiri,

pe albe spume de nor!

Pe căi cu coame albe-n vânt

prin a cosmosului strălucire,

pe blândele unde,

văd un cor de mucenici

zburând cu mare îndrăznire.

Văd cum mi se alungă

gustul suferinței,

de tot ce mă frămăntă,

și îmi închide rana vie

din inima plăpândă!

E vestea “mântuirii”

a tuturor noroade,

prin Cuvântul Veșniciei,

ce aduce multe roade.

001.266

Elisabeta Branoiu. “Gând fără cuvânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-branoiu/poezie/13987772/gand-fara-cuvant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.