Poezie
Inaintez în noapte,
1 min lectură·
Mediu
Din pragul visurilor mele
văd ploi de singuratice stele...
Din când în când, văd timpul
topindu-se-n straturi, și se ascunde
in cărările pădurii anotimpurilor blânde.
Cu pași înceți, înaintez în noapte,
ramurile copacului meu
alunecă ușor foșnind în șoapte.
În cascade de tăceri
ghiața -alunecă peste copacul singuratic
pe drumul ce nu mai duce azi – nicăieri!
Tâmplele firii amintiri răscolesc,
sufletu-mi gol, fire de lacrimi împletesc.
Mă pierd în cuvinte...
Lumina se topește tot mai fierbinte
ca o lumânare se stinge,
se adună din nou și iar strânge.
Îndoaie trunchiul copacului...
până se frânge.
În genuchi, în fața « Iubirii »
imbrățișez clipele regăsirii.
La porțile seninului
ferestrele se deschid,
Îngerul blând
cu zâmbete smulse din iubire și candoare,
a înțeles că, « teama și iubirea »
doare cel mai tare.
001.241
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elisabeta Branoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Elisabeta Branoiu. “Inaintez în noapte,.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-branoiu/poezie/13980189/inaintez-in-noapteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.