Poezie
România mea, “Cereasca floare”
1 min lectură·
Mediu
Sub căldura stelelor iubirii.
inmugurii \"Cereasca Floare\"
renăscută din Forțele Divine
și modelată în Bucuria Luminii
ca o mireasmă dulce, binefăcătoare !
Purtată în vuiet, pe brațele unui vânt,
coboară lin pe drumul abrupt
aducând mesajul Harului Sfânt,
să modeleze bulgărele rece de lut.
Ea să aprindă torța, în muntele durerii,
luminându-le calea celor din nesfârșita agonie!
Trezind la viață sufletele adormite
redându-le \"Bucuria Fericirii !\"
Numai ea mai poate frânge,
izvorul de lacrime amare,
din vremurile ce ne sunt impuse
cu șoapte și neînțelese gânduri,
vărsate în mute cascade.
Chiar dacă, pentru, numai o scurtă vreme
vei deveni a veacurilor floare,
tu Þara mea, să emani lumină și candoare.
Să lași în urma ta, nu doar o amintire,
ci existența unei \"vieți nepieritoare !\"
001.599
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elisabeta Branoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Elisabeta Branoiu. “România mea, “Cereasca floare”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-branoiu/poezie/13979413/romania-mea-cereasca-floareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.