Burdugel

Într-o zi de sărbătoare,

Într-o zi cu mândru soare,

A plecat Ștefan cel Mare,

De la sala curții lui

La Biserica Vaslui.

Auzind glas necăjit de om :

« hăis, cea, ho, bourean

Trage brazda pe Tăpșan.»

S-a dus lângă el, Ștefan.

Măi române, nu ai teamă,

Spune nouă cum te chiamă ?

Și de ce-ai păcătuit

Să te apuci de plugărit ?

Azi în zi de închinare,

Zi de mare de sărbătoare ?

Doamne, pun mâna la piept

Și mă jur c-am să spun drept.

Pân-a ajunge eu plugar,

Aveam falnic armăsar

Și o ghioagă neslujită

Cu piroane șlefuită.

Dar, de cum o învârteam

Praștie dușmani făceam !

Câte șapte, opt trânteam,

De nimeni nu mă feream.

Dar, la Războieni, stăpâne

Sub o sabie păgână

A căzut și mâna mea

Cu păgânu-alăturea.

De-atunci am rămas pe drum,

Nu am pe nimeni acum!

N-am nici casă, n-am nici plug

Nici juncanii să-i înjug.

Toată vara m-am rugat

De bogații cei din sat,

Să-mi dea un plug ca să ar,

Dar mi-a fost ruga-n zadar.

Măi Burghele, fătul meu,

Iată ce-am hotărât eu !

Ia un plug cu șase boi

Și mergi bogat de la noi.

Ia Movila răzășie

Ca s-o ai de plugărie,

Dar în vârfuri să te așezi

Ca o stea să priveghezi.

Iar atuci când vei vedea

C-au intrat turcii-n țara mea

Tu să strigi cât îi putea,

« Sări stejare, la hotare

C-au intrat dușmanii-n țară ».

Atunci eu te-oi auzii

Ca un zmeu m-oi repezii,

Nici urmă n-or rămânea

De dușmani în țara mea.

Pusnicul Daniel

Sub o râpă stearpă

Pe un râu în spume

Daniel sihastru

A fugit de lume.

Cu vâltoarea serii

Un strein sosi

Sihastru îl auzi :

Cine a venit, i-a spune !

Eu, sunt Ștefan al Moldovei.

Așteaptă afară,

Sunt în rugăciune.

Bun Părinte, sunt rănit !

În luptă sunt învins !

A mea bună mamă,

Astăzi m-a respins!

Vin să-ți cer povață

Dacă mi-i de bine.

Turcilor Moldovei

De azi să mă închin.

Dacă mâna slabă

Sceptrul o apasă,

Altuia mai harnic

Locul tău îl lasă.

Căci mai bine este

Supus lăudat

Decât cu rușine

Domn și atârnat.

Nu te umili Stăpâne,

Tu țara păzește.

Strânge a ta oștire,

În dușmani lovește.

Domnul îți vorbește

Ca recunoștință,

O mândră Mănăstire,

Aici, sus, zidește.

Þepeș bravul Domn

În lupta cu turcii,

Þepeș bravul Domn,

Un ostaș trimite

La turci ca spion.

Ostașul a prins

Un ghiaur, pe drum

Și legat în lanțuri,

Veni la Vlad, domn.

Vorbește ghiaure

Lui Vodă Þepeș Vlad

Adevăru-i spune

Undei oastea ta ?

Ca să-i spun lui Vodă,

Ce garanție am

De la domnia sa

Că mă va ierta ?

Soldatul a adăugat,

O țepușă lungă

Te va aștepta.

De vrei îndrăzni

Să treci de hotare,

Vei fi ucis fără milă,

Tu și toată oastea ta.

Poezii auzite azi, 26-12-2010, la Mătușa mea, Steliana Dumitrescu, la vârsta de 92 de ani, din satul Matița-Prahova. Foarte lucidă, mi-a mărturisit, că le-a învățat, (și multe altele) pe derost când era la școală în clasele unu-patru, primare. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu, tuturor Românilor, din acest Popor.