Poezie
Soarele meu
1 min lectură·
Mediu
nu știam că am să impart dragostea cu Tine
oare, ce s-a modificat în mine ?
ce a ieșit la lumină ?
prin poziționarea Ta în a mea inimă
din această ultimă confruntare
viața mea e acum, cum nu se poate mai clară
împodobind-o de virtuți fermecătoare
și dacă aș trăi o veșnicie
Te voi iubii și eu.
și mă voi lăsa mereu,
iubită doar de tine.
dar...
Tu ești Stăpânul Universului
eu, o fragilă entitate
predestinată durerii... stresului
parte a unui tărâm tenebros
unde noaptea fără Tine
a devenit amenințătoare.
misterioasă și înfricoșătoare.
un tărâm circumscris fricilor colective
care îți arată infernul mult-temut
al psihozelor ancestrale
cu profunzimile întunericului din noi
cum nu a mai fost
de-a lungul vremurilor antice și medievale.
001.410
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elisabeta Branoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Elisabeta Branoiu. “Soarele meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-branoiu/poezie/13943268/soarele-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.