Poezie
Îngerii cu Oamenii
1 min lectură·
Mediu
De dincolo de zidul luminii
prin porțile iubirii
străbătând cupola albastră
ca trilul păsării măiastră
coboară o dulce simfonie...
Oare, ce să fie ?
Tainic, pe lângă candelele sfinte
se văd și se aud dulci cuvinte
de jos, mulțime urcau
unii pe alții se chemau,
se așteptau, se sărutau.
Îngerii cu oamenii
se îmbrățișau
într-o sfântă și tainică iubire .
Își povesteau ceva,
despre o fericire !
Dar, de ce, oare,
o fi la ei atâta sărbătoare ?
Pe undeva rămași, pe pământ
și oameni oribili : muți
răi, atei și foarte sluți !
Și nu puțini erau
ci, foarte mulți !...
Se tânguiau din zori și până-n seară
cum a pierdut a Cerului Comoară.
Cu suspinne lăcrimând
se întrebau adesea, murmurând
« De ce ne-am lepădat
de Iisus, Domnul Cel Adevărat?!!... »
Stăteau în agonie
ca într-o noapte cenușie
încremenită în suspin,
așteptând cu resemnare
marele Răspuns Divin.
Cei rămași în întunericul păcat,
cei ce plângeau neîncetat,
erau « ei »,
ignoranții...
de Iisus Cel Înviat.
001.293
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elisabeta Branoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Elisabeta Branoiu. “Îngerii cu Oamenii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-branoiu/poezie/13941629/ingerii-cu-oameniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.