Scrisori Duhovnicești

Duminica Mariei Egipteanca, a-5-a săptămână din post. Cred cu certitudine că, o astfel de experiență unică trăită de Maria Egipteanca, ne obligă la un anumit comportament asupra lucrurilor noastre în care azi trăim. Prezența lui Dumnezeu, în sufletul său atât de vie și copleșitoare alungă din conștiința sa orice gânduri murdare. Subtil, s-a dovedit a fi acea ființă nepământeană stăpânită de mult har. Când se ruga, emana ca niște raze de lumină ce penetra în jur acea forță și energie fenomenală. Când Bătrânul Părinte Zosima În hățișul pustiei a întâlnit-o Un leu drept sfetnic îl avea Și ca un înger o slujea. - Dă-mi... rogu-te „ Ava”... haina ta, sunt goală și nu pot să stau, așa, în fața ta. Iar când, împreună s-au rugat Maria, ca la un metru spre înalt cu trupul ei, firav, s-a ridicat. Impactul vizual cu acea ființă nepământeană s-a dovedit a se întreba Zosima dacă, ce vedea erau reale sau dacă... nu visa fiindcă, perceptele rațiunii nu se mai încadra în marjele cunoașterii științifice actuale. Întreaga lui ființă se umpluse până la refuz, de acea impresie fără egal parcă de față aflând o indescriptibilă frumusețe din altă lume, privind vedea până și aerul „vibrând” în jurul trupului ei. Acea misterioasă vibrație emana căldura Chipul Celui ce o creease. Omul, care și-a pierdut virtuțile cu o extraordinară rapiditate să încerce printr-un egal efort să se depășească și să obțină \"lepdarea de sine\" ceea ce lui Dumnezeu îi place : smerenia, credința, entuziasmul, răbdarea, umilința bucuria mărturisirii, erudiția, blândețea, curajul și noblețea, dragostea față de semeni intensa lui trăire spirituală. Iar dorința s-o înalțe spre trezirea conștiinței din această cumplită somnolență la o orientare benefică, salvatoare.