Lacrima și revolta...

Nu sunt de vină eu, mamă că certitudinea existenței mele nu ți-a fost o dulce povară ci, un fetuș ce te-a înrobit în lanțurile neputinței învăluite într-o tristețe amară de a nu mă respinge din a profunzimei tale ființe. Infioratele sentimente ți-au produs lacrima și revolta că vreau să exist, că vreau să fiu copila ta... In pofida împotrivirii tale, El, m-a păstrat ascunsă, umilă, supusă, pentru o nouă viziune spirituală. Evenimentul de mare cumpănă din aceste vremi anormale ne prevestește că lumea pe care noi am construit-o, generând haos și violență, acum se prăbușește. El, binevoind să-I fiu un probant solid, Acum, când, „Cuvântul” adună cu putere două lumi paralele față în față cu necunoscutul. Accelerarea timpului declară prezența Divinității iar “Mesajul” profund venit la nivel Planetar, de dincolo de barierele frumuseții deschide cele două timpuri adunând cele două lumi în acelaș loc, pe acelaș drum, în “Unimea Divinității”.