Darul de Crăciun

1 min lectură·25 decembrie 2011

Mediu

Fulgi de nea, în cânt de îngeri

Se coboară-ncetișor.

Într-o iesle, le-a zis Mama,

Lasă Domnul... darul lor.

Ochii sclipitori și umezi

Se adună-ntr-o mirare:

Unde-i steaua fără seamăn?

Unde-i darul din cer oare?

Dar nici Mama nu le spune,

Păstrând taina an de an,

Până când un fulg anume,

Mai șiret, mai năzdrăvan,

Dă de știre ce-i în iesle:

- E un Prunc, veniți, veniți!

Iute, fulgii de zăpadă

Se adună fericiți!

Ca o ploaie de steluțe,

Pruncului I se închină,

Și, din ochii Lui cei veșnici,

Își iau darul... de Lumină.

024.128

Despre aceasta lucrare

Autor: Elia David
Tip: Poezie
Cuvinte: 93
Citire: 1 min
Versuri: 20
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Elia David. “Darul de Crăciun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elia-david/poezie/13996806/darul-de-craciun

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

FA florian abel✓25 dec. 2011

E superb construită și cu un limbaj pe măsura accesibilității publicului țintă. Doar o observație, la strofa a doua, versul 4, "Unde-i daru ceresc oare?" accentul cade pe prima silabă a lui "ceresc", și afectează ritmul. Poate fi înlocuit cu un vers de genul: "Și cereștile odoare". Variante sunt multe, mă bucur că există oameni care scriu atât de curat și limpede.

Cu stimă, Florian Abel

ED Elia David✓26 dec. 2011

Multumesc.
Stiu ca mai sunt cateva modificari de facut, mai ales in versul amintit. Am tinut, totusi, s-o postez astazi, urmand sa revin asupra ei mai tarziu.
E un fel de a va spune "La multi ani!" si de a va ura un "Craciun fericit".