Poezie
Floarea Soarelui
1 min lectură·
Mediu
Din pământ crescu, firavă,
Mica floare – chip rotund
De copil, ce, bucuria,
Ochii-i în alți ochi o-ascund.
-Mama, spuse firișorul
Lângă trupul ei suind,
Eu nu cresc așa ca tine,
Deși, uite, cât mă-ntind…
Și nici nu sunt îmbrăcată
Cum ești tu! De ce nu sunt?
Spuse floarea ce-și lăsase
Fruntea până la pământ…
-Draga mamii, noi n-aducem
Toată slava frumuseții,
Noi trăim pentru Lumină
Din întâiul ceas al vieții.
Ne rotim după un Soare
Ce dă viață tuturor…
De aceea chipul nostru
E așa strălucitor.
Dacă ne-am uita întruna
Împrejur, ce am vedea?
Cât de-aproape e pământul…
Dar tu, crești, fetița mea!
De acuma se citește,
-N ochișorii tăi arzând,
Ce dorință te cuprinde
Și te-nalță peste rând…
003.435
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elia David
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Elia David. “Floarea Soarelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elia-david/poezie/13948030/floarea-soareluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.