Poezie
N-am spus demult
1 min lectură·
Mediu
N-am spus demult
Dar încă mai ascult
Cum crește frunza și mă sperii
de trunchiul obosit al serii
Zile-mi se sparg
în ochiul larg
și fericirea în secunde
din aminitiri? De unde?
Mă surprind adunând, Integrând
Obținând,
suprafața fericirii, oare?
Ca o apă curgătore spre izvoare.
Și se scurg secunde
ne-unde.
Iar ce n-am scris ramâne gând
ne-când.
002806
0