Mici flori de aluminiu
s-au prins de cer
și strălucesc
minunând ceata.
S-a topit vremea
și se-alungește
în forme ciudate.
Au curs clipele pe străzi
și s-a facut mocirlă.
Tremură carnea pe mine. Așteaptă!
O să mă așez usurel pe pământ
să prind din puteri. Mormânt!
Unde ești? Te-aștept ca pe-o șoaptă.
Îmi țin cu greu maxilarele strânse
și mintea-mi se luptă cu
Te rup în două fericire,
Ca să păstrez din tine o bucată.
În zile fară soare
Să-mi dea căldura de-altădată.
Te rup în două amăgire,
Ca să îmi țin în mine o bucată.
În seri fară
Dacă aș putea să ajung acasă
Mama să mă vadă.
Cat sunt de frumoasă,
Lumea o să cadă.
Mamă poți, setea sa mi-o potolești
Cu imbrățișarea ta.
Mamă poți, lacrimi să-mi usuci
Cu caldura ta.
Mama
Simțire, în simțire, în simțire...
rază refractată în iubire.
Lumină în bezna de soare,
infintă dar trecatoare.
Imagine, în Imagine, în imagine...
rază refractată în sine.
Lumină în bezna de
Când te-am văzut
în colțul unui ochi amar
cu gene infinite.
Am crezut că o să-mi crească
ramuri în priviri
și atârnarea lor
să doară.
Și mi-am ascuns fugind privirea
înmugurită.
De atunci te
N-am spus demult
Dar încă mai ascult
Cum crește frunza și mă sperii
de trunchiul obosit al serii
Zile-mi se sparg
în ochiul larg
și fericirea în secunde
din aminitiri? De unde?
Mă
Inlăntuiește vrajba inimii tale
și dă-mi ochii senini
să-mi limpezesc gândirea.
Încremenește visele
în palmele făcute cauș
să nu se scurgă șiroind iubirea.
Creeaza-mă
și șterge-mă
și iar
