Bogdan Costache, La mulți ani!

A căzut noaptea veșnică sub bolțile timpului! Dezrobit de începutul cu mângâieri stai învelit în șoapte de neiubire. Aud cum îți trosnesc lacrimile, plângi fata aceea de piatră încremenită în curba nostalgiei. E ziua ta, Bogdan Costache! Primește în dar... un lung șir de cuvinte rezemat pe fruntea ta înaltă. Sărutul tău a născut... albe de iubire flori... în lumea albastră rămasă năpăstuită din dragostea făcută pe ascuns. La mulți ani, copil frumos! Numele tău rămâne scris pe peretele abisului întunecat de-a binelea.