afara
ploua autumnal
iar noi alergam
prin Cascadei,
prin inima mea,
spre inima ta,
in clasa Radei
noi ne iubeam.
totul a trecut
ca bataia vantului,
ca si cum nici n-a fost,
si tot ce-a
dupa ce ai plecat,
ma tot gandesc ce pot sa fac,
sa astept sa revii,
sa te uit,
sau ce altceva?!
imi ramane doar speranta
ca imi va veni raspunsul,
din stele, din vise,
din noptile
nu, tu nu ai venit la mine
cu nici o afacere neprofitabila,
cu nici o investitie in care sa pierd,
asa cum marii hoti pacalesc lumea,
nu.
tu ai venit la mine
doar cu o falsa iubire,
o
O bomboana de baiat!
Ce zic eu baiat? Barbat.
E un suflet de femeie
inchis intr-un corp
de barbat.
O umbra de argint
pe obrazul timpului,
un pom neriditor si ratacit
la marginea
te-am intalnit in parc,
pe o banca langa lac,
nici nu m-ai bagat in seama,
eu la fel, priveam cu teama.
citeai,...citeai poezii,
te-am intrebat daca si scrii.
mi-ai spus ca da si-ai
tot ce mi-am dorit
a fost o zi cu tine,
sa ma simt
si eu bine.
problema e
ca nici nu ti-am vorbit vreodata.
ai ramas doar un vis.
un vis atat de dulce,
ca l-as visa mereu
si nu m-as
iti transmit mesaje subliminale,
sa nu fie interceptate,
si cateodata mai apar unii
care cred ca au ecuatia rezolvata
si li se pare ca deja stiu
ce sunt, ce-am fost ce am sa fiu.
mesajele
Nu sunt femeie proasta
sa ma iei acasa
si semnand un act
sa fac cu tine pact:
eu sa spal vase,
tu - in cap de oase -
sa privesti la televizor,
eu la aspirator
si la rufe in baie,
pe tine
de ziua ta,
mii de flori,
cerul in culori
de baloane
ce zboara
spre soare.
de ziua ta,
un C.D. nou,
cu 3rei Sud Est,
un bilet la mare
si un CEC
cu high interest.
de ziua ta,
o ora
Unde a disparut iubirea?
unde s-o fi ascuns?
a fost odata, candva,
un om tare iubit de inima mea,
dar ca orice minune care nu tine mult
intr-o dimineata a disparut.
l-am cautat in toate
l-am iubit cu disperare pe Felix,
l-am adorat;
dar el era mai tanar,
era neexperimentat,
nu avea nici cont in banca,
nici vise,
nici macar planuri de viitor.
si-atunci,
l-am intalnit pe
anii de liceu
s-au dus cu viata mea,
atat cat am stiut
intelege din ea.
enigmele vietii
am inceput sa le dezleg,
atentie, inceput-am doar,
raspunsul nu va fi nicicand complet.
Stefan si
viata e frumoasa,
merita traita,
cu putin din toate,
putin din ispita,
putin din iubire,
putin din visare,
chiar si clipa de amagire
care simti ca te doare.
sa vezi copiii devenind oameni
o noapte fara tine
e mult mai scurta,
luna fuge de mine,
nu ma asculta.
numai in zori,
dis de dimineata,
chipul tau imi apare
ca prin ceata.
o noapte fara tine
n-are sens,
nimic pentru
era noaptea tarziu,
se lasase intunericul peste sat,
si isi imaginau cu totii
ce faceau cu totii in pat.
caci altfel, de unde
explozia nasterilor de copii
poeti ai noului mileniu,
noii poeti
manzul albastru, colorat cu cerneala,
fuge nebun printre stele cazand,
eu, ca nebuna, fug dupa el
sa-l prind si sa-l calaresc razand.
galopeaza manzul turbat,
ca un prizonier evadat,
sufla
mi-e dor de tine
ca nisipului de mare,
ca norilor de ploaie,
ca florii de albina,
ca telefonului de ton,
ca strazii de lumina.
mi-e dor de tine
ca fluierului de cantec,
iubirii de
Poveste, poveste, poveste,
cine s-a dus si nu mai este?
S-a dus Ceausescu, s-a dus si Mao,
s-a dus si Stanculescu in insula Lao,
Honecker s-a dus in Chile,...
te-ai dus si tu de la
cateodata imi trece prin minte
ca totul in lume are sfarsit,
si ma ascund infricosata
dupa rochia mamei,
ca numai ea, intotdeauna,
m-a ferit.
de fapt am vrut sa spun altceva,
dar pana sa
steaua care s-a stins
mi-a inclestat mana
pe bratul tau,
era tarziu
si-mi era rau,
dar tu nu observai.
imi spuneai basme
cu ilene cosanzene,
feti frumosi
si zmei periculosi.
imi
e service auto,
poem auto,
pleaca de-aicea sluto.
esti doar o bujie
fara pereche,
versurile-ti ies
dupa ureche.
franat brusc
te-aud scartaind,
pe un asfalt
simering.
va pup pe
canta ciocarlia-n zare
ultima raza de soare,
plange, rade, cine stie,
cantul ei e poezie.
dealul o ridica-n slava,
cu aroma de otava,
vantul ii duce departe
cantul ei de viata, moarte.
eu
