Poezie
despre cai numai de bine
1 min lectură·
Mediu
manzul albastru, colorat cu cerneala,
fuge nebun printre stele cazand,
eu, ca nebuna, fug dupa el
sa-l prind si sa-l calaresc razand.
galopeaza manzul turbat,
ca un prizonier evadat,
sufla vantul in coama lui
aroma e a pustiului.
suflarea lui o simt in mine.
aburii imi mangaie pielea arsa,
simt ca il ating prin visele mele,
dar nu e totul decat o farsa.
012521
0
fuge nebun printre stelele cazand pe umbra lui
eu, ca nebuna, fug dupa el fara sa stiu de ce
sa-l prind si sa-l calaresc razand poate... poate nu.
galopeaza manzul turbat, speriat de umbra lui instelata
ca un prizonier evadat din lumea tristetilor mele
sufla vantul in coama lui doar temeri si amintiri
aroma e a pustiului din care si spre care, disperat... fuge
suflarea lui o simt in mine... si sunt eu...
aburii imi mangaie pielea arsa si obosita si intrigata
simt ca il ating prin visele mele... concret si real
dar nu e totul decat o farsa, e poate visul meu.